Reîncep angajările, după cinci ani, la combinatul siderurgic din Galaţi. Din cei 30.000 de salariaţi din vremurile de glorie, acum au mai rămas doar 6.600, plus alţi 2.000 la subcontractori. Din 2009, n-a mai fost angajat niciun muncitor. Acum mâna de lucru e îmbătrânită, iar schimbul de generaţii nu mai poate fi amânat.
"În secţia mea, la Oţelărie, nu ştiu dacă mai avem vreun muncitor mai tânăr de 40 de ani. Este nevoie de o generaţie nouă, pe care tot noi trebuie să o creştem", spune Alin Iacob, unul dintre meseriașii cu experienţă din Combinat.
Inginerii au mai fost primeniţi în timp, dar printre muncitori se aude foșnetul cuponului de pensie. Aşa că trupa de la Resurse Umane a ieşit la vânătoare prin Galaţi. Grea misiune, pentru că nu-i uşor să găseşti muncitori cu palma groasă printre puştanii crescuţi cu mouse-ul în mână. Generaţia Facebook nu simte gustul oţelului.
Tactica vânătorilor a fost să scotocească prin liceele şi şcolile profesionale din Galaţi, ca să-i descopere pe cei mai buni. La Liceul Energetic ”Paul Dimo“ au întrebat: „Care este diferenţa dintre curentul alternativ şi curentul continuu?“. Linişte, parcă s-a întrerupt curentul! Întrebarea de clasa a şasea a rămas fără răspuns. Până la urmă, mai împinşi de profesori, mai traşi de limbă, unii au mormăit câte ceva. Astfel, au fost selectaţi, din tot oraşul, o sută de candidaţi. După absolvire au venit la poarta Combinatului cu CV-urile, poate-poate vor prinde un loc. Fabrica le-a pregătit însă numai 20 de locuri şi, după un interviu exigent, numai atâţia au fost acceptaţi. Electricieni şi lăcătuşi-mecanici. La directori nu mai erau locuri. Acum meseriaşii vechi îi aşteaptă în secţie ca să-i înveţe întâi care e diferenţa dintre curentul continuu şi curentul alternativ, apoi, pas cu pas, cum se face oţelul. Şase luni de ucenicie sub îndrumarea celor mai pricepuţi siderurgişti. Pentru tinerii gălăţeni este o ocazie de neratat, pentru că puţini angajatori mai oferă calificare la locul de muncă. Toţi cer, din prima zi, experienţă.
Tinerii intră în pâine la zi mare, pe 1 Decembrie 2014. Pe toată perioada uceniciei, jumătate de an, vor avea aceleaşi drepturi şi aceleaşi obligaţii ca orice alt muncitor din Combinat: program, normă, echipament, cupoane, salariu etc. În plus, vor trece printr-un program special pus la punct de oamenii de la Resurse Umane: tinerii crescuţi în faţa calculatorului, în hăţişul reţelelor sociale şi căliţi în focul jocurilor on line, vor fi învăţaţi să comunice cu cei din jur, să socializeze. Transferul dintr-o echipă virtuală într-o echipă de reală, de oţelari, cu problemele ei fierbinţi, nu e atât de ușor!
"Vom avea team-buildinguri, dar şi cursuri de comunicare. Fiecare trebuie să aibă capacitatea de a comunica eficient, de a prezenta un proiect şi până la urmă, de a-şi spune punctul de vedere. Este vorba despre un sistem de competenţe-cheie, pe care învăţământul actual nu le oferă", a explicat Maria Crăciun, managerul Resurselor Umane de la ArcelorMittal Galaţi.
La capătul celor şase luni de ucenicie, tinerii vor mai avea de trecut un examen. Cei ce îl vor lua vor fi angajaţi definitiv. Ceilalţi, înapoi pe listele de aşteptare de la Forţele de Muncă! Măcar vor putea spune că au câteva luni de experienţă, spre deosebire de alţi absolvenţi, care în afara diplomei nu prea au ce arăta, spun specialiştii de la Resurse Umane. E lucru ştiut că există o prăpastie între sistemul de învăţământ din Galaţi şi nevoile reale din economia oraşului - atâta câtă şi cum mai e.
Ucenicii au fost întâmpinaţi în Combinat chiar de directorul Bruno Ribo. "Sunteţi un fel de pionieri, le-a spus el. Sunteţi diferiţi de majoritatea tinerilor din ziua de astăzi. Aţi ales o meserie periculoasă. Să nu uitaţi nicio clipă că, de la deschiderea Combinatului Siderurgic Galaţi, peste 320 de oameni şi-au pierdut viaţa aici. Trebuie să învăţaţi să respectaţi regulile. Pentru noi, voi sunteţi cei mai importanţi, pentru că prin voi ne programăm viitorul!"
Blonda electrică
Ana Maria Codreanu este singura fată dintre cei 20 de ucenici de la Combinat. Are 19 ani. E blondă şi are ochii căprui. Dar nu prin asta s-a remarcat dintre colegii ei de generaţie, ci prin faptul că a ştiut, când a fost întrebată, care e diferenţa dintre curentul alternativ şi curentul continuu. O întrebare elementară care, iată, poate naşte campioni în rândul abolvenţilor care nici măcar atât nu ştiu.
Ana Maria mai are şi curaj. Crede că poate, în dimineaţa zilei de 1 Decembrie, prima ei zi de muncă, să se privească o clipă în oglindă şi să iasă din casă fără obişnuitul ritual cosmetic. Să-şi suflece mânecile şi să se ia la luptă cu cablurile din Combinat. Vrea să arate ce fată puternică şi îndrăzneaţă se ascunde în înfăţişarea ei plăpândă. Crede că va răzbi în meseria asta grea, bărbătească. Vrea să înveţe meserie, să muncească, să-şi câştige singură pâinea.
„Am terminat liceul CFR, spune Ana Maria Codreanu, cu specializare în instalaţii electrice. Am încercat să mă angajez undeva, oriunde, dar n-am găsit nimic. Atunci m-am înscris la o şcoală post-liceală de instalaţii sanitare. Nu mi-e ruşine de muncă. De la diriginta mea am aflat că se fac angajări la Combinat şi m-am gândit că este o ocazie bună să încep să lucrez. Aşa că iată-mă aici!“.
Nu mulţi i-ar fi dat vreo şansă. Ce să caute o fetişcană printre durii de la Combinat? Nici părinţii ei n-au crezut că va reuşi. „Aproape că au fost şocaţi când au aflat ce vreau să fac. Tocmai asta m-a ambiţionat să încerc. Şi uite că am reuşit!“, încheie Ana Maria, cu un zâmbet larg şi sigur, de învingător.
