Când vocea face casă bună cu graţia/ Împreună pe scena Muzicalului, dar şi în viaţă (FOTO)
Foto: Sursa foto: Facebook

Când vocea face casă bună cu graţia/ Împreună pe scena Muzicalului, dar şi în viaţă (FOTO)
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

* Claudiu şi Oana Rusu trăiesc la intensitate maximă o frumoasă poveste de dragoste


Gălăţeanul Claudiu Rusu, în vârstă de 31 de ani, care a devenit cunoscut în toată ţara, după ce a participat la „Vocea României”, formează un cuplu cu Oana, de 35 de ani, de profesie balerină, de aproape zece ani de zile. Amândoi sunt angajaţi ai Teatrului Muzical „N. Leonard” din Galaţi şi îşi trăiesc cu pasiune iubirea atât acasă, cât şi pe scenă. 

„La început mi se părea chiar antipatic”

Cei doi tineri s-au cunoscut în urmă cu mai bine de 11 ani, pe holurile teatrului. Însă, la început, ea nu îl plăcea. „Îl tot vedeam că se uita la mine, mai ales în timpul repetiţiilor, ori a spectacolelor. Mă enerva să ştiu că cineva mă urmăreşte la fiecare pas. Îl vedeam şi în culise cum mă urmărea cu privirea. Mi se părea chiar antipatic, agasant. Eram împotriva relaţiei cu un coleg de muncă. Într-o zi trebuia să plecăm într-o deplasare şi a întârziat autobuzul. Atunci m-a abordat şi am început să vorbim”, îşi aminteşte Oana. În tot acest timp, Claudiu ascultă cu atenţie tot ce spune ea şi povesteşte şi el: „Stăteam şi o urmăream, îmi făcea plăcere să mă uit la ea cum dansează. Mă fascina când era pe scenă. Ceva vreme nu am avut curaj să o abordez”. 

„Nu are nicio importanţă certificatul de căsătorie”

După aproximativ patru ani de relaţie, Oana şi Claudiu au decis să-şi unească destinele, dar într-un mod aparte, aşa cum sunt şi ei, nu să aibă nuntă pompoasă, cu mulţi invitaţi. „Pe doi iulie 2006 am decis să mergem la biserică, să fim sufleteşte legaţi, am făcut o mică ceremonie religioasă. Pentru noi nu are nicio importanţă certificatul de căsătorie. Importantă e relaţia dintre noi, ce simţim, cum ne înţelegem. Dar, fiind constrânşi de familii, anul trecut am făcut nunta aşa cum trebuie şi părinţii s-au liniştit şi ei”, povestesc cei doi îndrăgostiţi. 

Iubirea li se poate citi pe chip, îţi dai seama de legătura specială dintre ei doar cât te uiţi şi vezi cum îşi zâmbesc unul celuilalt, cum au tendinţa să vorbească amândoi odată, să împărtăşească cât mai multe din ceea ce au trăit până acum. Pentru cei doi dragostea este ca un virus contagios, o boală genetică, în sensul bun, desigur, după cum spun chiar ei.

„Claudiu m-a schimbat, oarecum. Noi am fost două extreme, ne-am atras ca doi magneţi. Eu eram o fire mai introvertită. El, un tip foarte exuberant, haios, cu simţul umorului. Uşor, uşor ne-am luat unul după altul. Când unul e trist, ori supărat, îl ridică pe celălalt”, spune Oana râzând. După o mică pauză, Oana îşi mai aminteşte ceva şi continuă să vorbească, tot râzând: „Ne întâlnim prin culise, ne îmbrăţişăm. Şi colegii râd de noi când ne văd aşa şi ne întreabă dacă acasă nu avem timp să ne luăm în braţe. E ceva natural, face parte din noi. Eu înainte nu suportam să-mi arăt afecţiunea în public, dar el m-a schimbat şi din acest punct de vedere”.  

Muzica şi dansul fac casă bună împreună 

Oana Rusu a început să facă balet mai mult „forţată” de mama sa. După ce a fost la înot şi la gimnastică şi niciunul dintre aceste sporturi nu s-a „lipit” de ea, mama a decis să o ducă să facă ore de balet.

„Nu aveam calităţile necesare. Nu aveam nici flexibilitate, nici statura formată, doar ureche muzicală. În schimb eram foarte ambiţioasă. Aşa că nu m-am lăsat, am continuat. După terminarea liceului, a început să-mi placă din ce în ce mai mult baletul şi am participat la multe competiţii”. În 1999, a fost angajată în baletul Teatrului Muzical. Dar, după cum ea povesteşte, a simţit nevoia unei schimbări, a unei evoluţii profesionale, aşa că a plecat peste hotare. „Timp de un an de zile am fost plecată în Coreea, într-un parc de distracţii în Seul şi m-am întors. Dar am simţit gustul acela al schimbării şi am vrut să încerc să fac tot ceva nou. Am fost la Bucureşti, am dansat cu trupa lui Cornel Patrichi, dar nu m-am adaptat stilului de viaţă din Capitală şi am revenit în Galaţi”, îmi explică Oana. 

Tot din copilărie a început şi Claudiu Rusu să cânte. Asta datorită tatălui său, care avea biblioteca plină de discuri cu muzică bună, veche. „Când aveam vreo şapte ani, copiii se jucau pe afară şi eu mă uitam pe geam la ei. Eu am preferat să stau în casă şi să ascult muzică. Cântam mult prin casă. Eu am avut profil de engleză la şcoală, voiam să mă fac traducător autorizat. Dar, în clasa a opta, mama m-a întrebat dacă nu vreau să fac muzică. Când am ajuns la liceul de muzică, m-au copleşit toate regulile, teoria, nu era deloc cum îmi imaginam eu. Dar am făcut ore de pregătire, mi-am umplut toate golurile şi am terminat liceul. În 2002, am fost luat în corul Teatrului Muzical, iar după trei ani am plecat pe vapor”, spune tânărul. 

Împreună peste mări şi ţări

La ceva timp după ce s-au cunoscut au decis să plece să lucreze pe vase de croazieră, să-i bucure pe străini cu spectacolele lor. „Am zis că va fi o experienţă din care vom avem ce învăţa. Timp de vreo patru, cinci ani am tot fost plecaţi prin America, Israel, am străbătut în lung şi-n lat Marea Egee, Marea Mediterană. A fost cea mai mare provocare pentru mine. Am învăţat să cânt în turcă, în ebraică şi multe alte limbi străine dificile. Trebuia să reţin versurile multor melodii de pe o zi pe alta”, spune Claudiu.

„A fost experienţă inegalabilă, profesional vorbind nu se compară cu niciun spectacol organizat la noi în ţară. Acolo volumul de muncă era imens, dar antrenant. Pe scenă trebuia să arătăm impecabil, chiar dacă terminam show-ul la unu noaptea, mâncam ceva şi ne apucam de repetiţii, dormeam două ore şi apoi iar ne apucam de treabă. Dar era aşa o disciplină, o ordine cu care ne-am obişnuit”. O altă experienţă frumoasă au trăit-o în Indonezia, în urmă cu doi ani de zile. „Lucram într-un club de noapte. Acolo cântam muzică de club live, eram o formaţie mare de patru solişti şi patru instrumentişti care cântam şi dansam în acelaşi timp. Ne alegeam cele mai cunoscute şi apreciate piese ale momentului şi le interpretam live. A avut un succes nebun acest stil”, îşi aminteşte cu plăcere Claudiu. 

Împreună şi acasă, şi pe scenă

Cum sunt un cuplu de artişti, au o viaţă destul de aglomerată. „Avem repetiţii de dimineaţă, după care mergem acasă. Eu mă duc la fetele de la balet de la mica şcoală de balet, de care sunt foarte mândră. El merge la repetiţii cu trupa Daily News Band. Seara ne întâlnim acasă, de obicei ne uităm la un film bun. Ne place să petrecem timp împreună doar noi doi. Pentru plăcerea lui am învăţat şi un joc cu strategii militare şi jucăm amândoi, în reţea. Mai ascultăm muzică, ne place să citim", spune Oana.

Echipa de acasă e la fel de unită şi când vine vorba de muncă. „Am avut mai multe spectacole de revistă pe care le-am coregrafiat eu, iar Claudiu cânta. A fost o plăcere pentru că oarecum am putut împărtăşi şi celorlalţi o parte din experienţa pe care am trăit-o pe vapoarele de croazieră. El a avut partea lui de cântat şi în acelaşi timp dansa cu mine. De asemenea, la ultimul „Cabaret”, am avut un moment special, al nostru”, mai explică Oana.

Împliniţi din punct de vedere profesional, singurul lucru care le-ar lumina vieţile ar fi un bebe, pe care-l aşteaptă nerăbdători, atunci când va fi să vină.

Pe cei doi tineri aveţi ocazia să-i vedeţi pe scena Teatrului Muzical chiar duminică, 25 ianuarie, în „Ţara de dincolo de lumină“.

Citeşte şi: DRAGOSTEA face minuni/ Uniţi de aceleaşi probleme, doi tineri se bucură de viaţă

Citit 2911 ori Ultima modificare Vineri, 23 Ianuarie 2015 20:01

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.