* S-a reconstituit doar desenul, reţeta de preparare a culorilor din plante a rămas un mister nedezlegat
Cercetătorii de la Centrul Cultural Dunărea de Jos au încercat, de-a lungul timpului, să pună în valoare tradiţia şi să le cultive gustul pentru frumos gălăţenilor. Mai ales că unele meşteşuguri ne sunt accesibile şi le-am putea şi noi învăţa şi da mai departe. "Aş menţiona aici, în primul rând, încondeiatul ouălor pentru Paşti. Este un meşteşug care s-a pierdut de foarte multă vreme, în zona noastră. Nu aveam documentele necesare în arhiva Centrului Cultural Dunărea de Jos. Am găsit doar la Muzeul de Istorie câteva ouă încondeiate, însă nu se ştiau foarte multe despre provenienţa lor. Din surse bibliografice am reuşit să adunăm câteva materiale importante, pentru că trebuie să ştii dinainte ce cauţi. Apoi, am documentat în teren. Am reuşit să reconstituim tehnica de lucru, dar nu şi obţinerea culorilor din plante. La acest capitol avem o problemă. Pe de o parte, presupune un efort deosebit să le obţii. Şi chiar dacă am mai găsi anumite reţete, în cărţile foarte vechi ale unor etnografi sau folclorişti care au publicat lucrări despre zona noastră, din păcate e greu să reuşeşti să obţii, realmente, vopseaua respectivă. Reţetele pe care le găsim nu sunt precise şi e vorba mai degrabă despre priceperea pe care o aveau aceşti oameni decât despre transmiterea proporţiilor, în scris. Uneori, chiar şi respectarea reţetei poate duce la un eşec. Când nu eşti meşter, nici nu te pricepi, nu ştii cum să îmbini lucrurile», a precizat Anişoara Ştefănucă.
Din fericire, copii sunt receptivi la ceea ce înseamnă meşteşug.
«Copiilor li se pare spectaculos că oul pe care-l văd în farfurie, la micul dejun, se poate transforma în ceva atât de frumos cum este un ou încondeiat. Fiecare model are o simbolistică şi exista un ritual al încondeiatului», a conchis cercetătoarea.
Ouă încondeiate tradiţional se găsesc, în perioada pascală, la pangarul Catedralei Arhiepiscopale din Galaţi.
