Încălzirea globală şi răceala doamnei din parc (II)

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Fără să vreau (şi fără nici o intenţie clară) îmi aştern ochii pe doamna de lângă mine. Parcul Libertăţii freamătă. Ea nu zice nimic. Oare-i place să mă chiorăsc la ea? Designul colegei de bancă e destul de atrăgător. Chiar ademenitor, mi se pare. Tot rulează nişte poze pe displayul uneltei de zis şi de făcut. Stă cam câte-o clipită pe fiecare fotografie, oftează intenţionat şi adânc (aş crede eu)... şi nici de-a naibii nu-mi arat-un ochişor. Devin din ce în ce mai curios, dar păstrez distanţa, nu mă avânt ca surdu-n tobă. La câtă imprevizibilitate au femeile/femelele în zestrea genetică, este posibil să iau vreo pălmuţă peste botişor, aşa cum am mai luat-o şi-n textul scris ieri. Pisica şi căţeaua saltă (rareori) câte-o pleoapă şi ne studiază fără nici un interes, cred eu. Am senzaţia netă că nenea hatmanul Mazepa ne cam fixează şi dumnealui. Văzduhul din parcul Libertăţii se mişcă din ce în ce mai lent, până se opreşte-n aer. Şi el cată spre mine şi spre doamnă, parcă. Mai mult spre doamnă, adică. Tăcerea femeii începe să-mi pună nervii la încercare. Nu pot paria că mai rezist mult, dar nici că mă năpustesc verbal ori fizic. Mă foiesc oleacă, mă ridic, mă aşez, foşnesc, deschid o carte cu poezii, oftez adânc, intenţionat. Ce spectacol bizar! Doi suspinători foarte apropiaţi circumstanţial, dar foarte departe, figurativ vorbind. Nu?

Gata, trebuie să trec la atac frontal, din toate direcţiile, cum zicea domnul meu învăţător când era cazul să învăţ şi să nu uit niciodată că egalitatea a două rapoarte se numeşte proporţie, iar nu a două numere. Dar, oare, pot eu să am curajul de-a mă repezi la doamnă? După cum arată pe conturul muşchilor uşor de ghicit sub rochia subţire, mă face knock-out... dacă-mi scapără una. Cred că-i mai bine s-o iau prin învăluire, cu toată delicateţea de limbaj şi cu toată gestica blândeţii luată/furată din cărţile cu marchize şi cavaleri. Oare-i bine să recit recit/citesc o poezie scurtă din volumul pe care-l tot închid şi-l deschid, poate-i atrag atenţia şi poate se "dez/leagă" ceva? Dacă se înfurie şi pleacă? Nu-mi miroase a iubitoare de metaforă, însă aş îndrăzni să şoptesc măcar un madrigal. Dar dacă nu-i plac astfel de introduceri galante? Şi dacă mă sictireşte? Dacă dă telefon pe la 112? Dacă îşi cheamă soţul/amantul şi-mi strâmbă mecla de scriitor ostenit de bătrâneţe şi de glorie? Sunt fricos şi naiv! Asta-i!... Şi ce catifelat sfârâie pisica! Şi ce indiferent sforăie căţeaua!... Oare mai are multe fotografii de frecat?... Nenea Mazeppa bufneşte-n râs!... Mă doare!... Stai să vezi!

Citit 2182 ori Ultima modificare Vineri, 30 Ianuarie 2015 14:16

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.