În anii 60, pe locul unde astăzi se află cartierul Ţiglina II erau doar fundaţii de blocuri şi sute, dacă nu chiar mii de muncitori care mişunau zi şi noapte pentru a construi diversele clădiri pe care le vedem astăzi în întreaga zonă. Era o forfotă de nedescris a oamenilor care munceau pentru interesul gălăţenilor. Oraşul creştea, se dezvolta şi intra în epoca sa de aur. La mai bine de 50 de ani distanţă, Ţiglina II este un cartier trist, un cartier al gropilor, al garajelor, al spaţiilor verzi înnămolite, al câinilor vagabonzi şi al maşinilor parcate la voia întâmplării.
Lângă chioşcul de ziare de vis-a-vis de Palatul de Justiţie e dezastru. Trotuarele sunt crăpate, găurite, iar cine nu calcă cu atenţie se poate trezi cu o excursie la secţia de Ortopedie a spitalelor din Galaţi. Din lipsa locurilor de parcare, maşinile sunt lăsate direct pe trotuar, una lângă cealaltă, şi obturează trecerea pietonilor, care se văd nevoiţi să le ocolească. Cândva, primăria a încercat să facă o pistă de biciclete pe trotuarul de pe strada Brăilei. Acum se mai văd doar urmele palide ale benzilor portocalii trasate în urmă cu ani buni, iar pe pistă nu circulă nici un biciclist. Nici nu ar putea, de altfel, având în vedere că ori tronează câte o maşină pe ele, ori sunt pline de gropi.
În cartierul Ţiglina II, zona dintre strada George Coşbuc şi strada Constructorilor, numărul spaţiilor verzi este mult mai mic decât numărul garajelor. În spatele blocurilor, acestea sunt împrăştiate de parcă un copil le-ar fi scos din sacul său şi le-ar fi aruncat, la întâmplare, pe covorul de beton al cartierului. Alei înguste, pline de gropi, crăpături sau doar noroi încadrează una dintre ultimele porţiuni pline de garaje din oraş. De altfel, oamenii spun că nici nu îşi doresc să le demoleze primăria. Dacă ar face-o, cartierul lor ar putea arăta ca zona din spatele pieţii Ancora sau ca cea din Micro 19, unde deja au fost puse la pământ garajele, fără a se construi ceva în loc.
Dintre miile de oameni care locuiesc la blocurile sau casele din zonă, la întâlnirea cu cititorii de joi dimineaţă au venit şase pensionari, unii pentru a critica lipsa de acţiune a municipalităţii în ceea ce priveşte cartierul lor, alţii pentru a propune diverse soluţii pentru refacerea aspectului zonei, cândva una de referinţă din oraş. Toţi cei şase gălăţeni au văzut cartierul când şi-a atins maximul estetic, iar acum îl văd cum se afundă, pe zi ce trece, în gropi, noroi şi rahat de câine.
Maidanezii – pentru unii mumă, pentru alţii ciumă!
În ceea ce priveşte câinii fără stăpân din Ţiglina II, părerile sunt împărţite. Dacă majoritatea celor din zonă îi vor ridicaţi de pe străzi şi duşi în padocuri pentru că ameninţă siguranţa bătrânilor şi a celor mici, există şi câteva voci care apără patrupedele. Maria Vădeanu este una dintre persoanele care îşi doreşte ca primăria să facă ceva pentru a mai reduce numărul maidanezilor, dacă nu îi poate scoate de tot de pe străzile oraşului. „Îmi e frică să ies şi până la pâine, că am mai fost atacată de câini. Lor le e foame mereu şi dacă miros că am ceva de mâncare în sacoşă îmi dau târcoale câte trei patru. Chiar m-au trântit odată, anul trecut. Îmi e frică de ei!”, spune femeia.
Şi nu doar pentru propria siguranţă se teme doamna Vădeanu, ci şi pentru siguranţa celor mici. „Copiii sunt la fel de expuşi, mai ales când se întorc seara de la şcoală. În cartier e întuneric, aşa că e greu tare să vezi unde se ascund câinii. Primăria ar trebui să ia atitudine”, mai spune pensionara.
În acest moment, în oraşul Galaţi se estimează că există aproximativ 16.000 de câini maidanezi pe străzi.
Cetăţenii vor mai multe parcuri
Primul cu care am stat de vorbă joi dimineaţă în Ţiglina II a fost domnul Adrian Stavilă. Pensionarul în vârstă de 79 de ani locuieşte în cartier din 1966, adică de aproape jumătate de secol şi plânge lipsa locurilor de relaxare din zonă. „Când m-am mutat aici, abia se construiau blocurile şi am înţeles, pentru câţiva ani, mizeria, praful, toate cele. S-a făcut ceva frumos, iar apoi puteam ieşi în parcuri, puteam să ne plimbăm cu soţiile, cu copiii. Cei care ne conduc acum nici măcar nu sunt în stare să ridice la loc o cărămidă din ce s-a clădit atunci”, spune bătrânul.
Cel mai apropiat parc al zonei este cel de la Păpădie, care nu este chiar un parc. „Cele câteva bănci de aici sunt insuficiente, mai ales vara, când vrem să ieşim la aer, să nu ne sufocăm în casă. Şi oricum, e mult prea aproape de trafic, de noxele emise de maşini. Aşa că trebuie să mergem mai departe, pe faleză sau în grădina botanică. Pentru unii nu e chiar atât de uşor să parcurgă distanţe mari, mai ales pentru cei foarte bătrâni. De ce nu se pot accesa fonduri europene să ni se facă un parc?”, mai spune Stavilă Adrian.
Cele câteva mese de tenis şi de şah care se mai găsesc în spatele blocurilor din Ţiglina II arată faptul că, în vremuri de mult trecute, şi aici exista un interes pentru scoaterea la aer a cetăţenilor. Fie că jucau tenis de masă, fotbal, şah sau table, tinerii şi bătrânii laolaltă asigurau zgomotul de fond al unui cartier viu. Acum, doar vântul mai suflă praful care s-a aşezat pe aceste vestigii ale trecutului.
Curăţenie, amenzi, disciplină
Stavilă Adrian, 79 de ani, locuieşte în cartier din 1996: „Sper să se facă ceva cu gunoiul şi mizeria din cartier. Nu e de ajuns doar să vină cei de la ECOSAL să dea cu mătura, pentru că ei oricum fac asta. Este necesar să se aplice legea. Ai aruncat gunoi în alte locuri în afara celor special amenajate, să plăteşti pentru asta. Să iei amendă! Când mergem în străinătate şi vedem că sunt civilizaţi, ne place, dar noi nu ştim să fim la fel. De asemenea, cu mirosurile astea greu de suportat trebuie să se facă ceva. Nu ştiu, poate trebuiesc curăţate canalizările, habar nu am.”
Socrate Câşleanu, 76 de ani, locuieşte în cartier din 1964: „Primul lucru care trebuie să se schimbe este mentalitatea oamenilor. Nu doar a celor care ne conduc, ci şi a noastră, a celor care locuim aici. Primăria cu ce să ne ajute? Să refacă trotuarele, să facă locuri de parcare, să arate că îi pasă cuiva şi de părerea noastră, a celor care i-am votat. Pentru că până acum nu s-a întâmplat asta, absolut deloc!”.
Maria Vădeanu: „Cu toţi câinii din cartier de ce nu se face ceva? Cine îi iubeşte aşa de mult, să îi ia acasă, sau să îi ducă la ţară. Sunt foarte mulţi bătrâni care nu se pot apăra de câinii care umblă în haite. E valabil şi pentru copii. Locul animalelor nu e în stradă, ca să răscolească gunoaiele şi să muşte oamenii. Plătim taxe, să se facă padocuri şi gata”.
Mihai Muşat, 80 de ani: „În loc să fie atât de preocupat de tunelul pe sub Dunăre şi de petreceri lunare, primarul ar trebui să vină să vorbească cu oamenii. Cred că avem idei mai bune decât consilierii lui. E trecerea de pietoni de la APATERM care se termină în noroi, acolo trebuie lucrat, trebuie turnat ciment, beton, sau să fie puse dale. Trotuarele trebuie să fie refăcute. Teii trebuie să fie îngrijiţi, nu tăiaţi, pentru că la vară vom muri de cald fără umbra lor. Sunt multe de spus, dar cine să le facă?”.
