O bancă, un supermarket, o farmacie, o cofetărie, o firmă de asigurări şi un bar. Acestea sunt primele firme pe care le vede orice gălăţean care intră în zona complexului „Siret”, venind dinspre Liceul Auto. Trotuarele peticite din loc în loc, magazinele de toate felurile, cu marfa mai mult sau mai puţin în stradă, dar şi maşinile parcă aruncate de un copil din sacul său de jucării, contribuie la peisajul pestriţ al zonei, în care oameni de toate vârstele se amestecă de dimineaţă până seara.
Încă de la intrarea în zona complexului, gălăţeanul este întâmpinat de ruina în care se află poşta veche, deasupra căreia se află o grădiniţă particulară, dar şi containerele pentru colectarea selectivă a deşeurilor, aflate chiar la marginea trotuarelor. În jurul lor e curat, nimeni nu poate spune altceva, dar cine îşi pune coşul de gunoi la intrarea în casă? De altfel, Micro 16, precum şi întreaga zonă din jurul complexului „Siret”, este unul dintre cele mai curate cartiere din oraş, iar oamenii nu au nimic de rău de spus despre cei de la ECOSAL. „Oamenii vin, mătură, îşi fac treaba cu simţ de răspundere. Nici cetăţenii nu mai sunt aşa needucaţi, au început să arunce la coşul de gunoi tot ce au. Mai vezi câte un muc de ţigară, un ambalaj, dar rare. În rest, e curăţenie. Din punctul ăsta de vedere, nu ne putem plânge”, ne-a transmis un locuitor al cartierului.
În rest, sunt aceleaşi probleme cu care se confruntă şi restul oraşului: câinii maidanezi din ce în ce mai numeroşi, gropi presărate pe trotuare, lipsa locurilor de parcare şi prezenţa garajelor, dar şi perturbarea liniştii publice de către câţiva „golani” de cartier, aşa cum le zic oamenii. „Din fericire, nu mai sunt găştile de altădată. Acum mai sunt doar mici golănaşi, ca să le zic aşa, cum am fost fiecare în tinereţe. Se adună în faţa blocurilor seara, la o bere, la o ţigară, de care o fi ea, şi hăhăie, se ceartă, ţipă unul la altul. Cu oamenii nu sunt violenţi fizic, ci mai mult verbal. Dar, pentru un bătrân, e de ajuns să îi bagi frica în oase. Nu mai suntem aşa de sprinteni, aşa că fuga nu ne mai scapă. Din fericire, poliţia răspunde prompt la solicitări”, spune Dumitru Purice, primul gălăţean care a venit să stea de vorbă cu noi.
În cartierul Micro 16, oamenii nu se plâng de multe. Din privirea lor se citeşte o obişnuinţă şi o pierdere a speranţei într-o schimbare. La fiecare alegeri, fie ele pentru primărie sau consiliu, li s-a promis câte ceva care nu s-a realizat nici până astăzi, aşa că acum nu mai dau crezare nimănui care vine cu promisiuni.
În lipsa locurilor de parcare, maşinile stau pe trotuar
La blocurile din spatele complexului, aproape că nu există trotuar liber, pe care oamenii să poată circula normal. Din cauza numărului mare de garaje şi numărului mic de locuri de parcare comparativ cu maşinile din cartier, majoritatea şoferilor îşi lasă automobilele unde găsesc un loc liber, fie că este pe marginea străzii sau direct pe trotuar. De altfel, în anumite zone, trotuarele cu greu pot fi numite astfel, ele fiind doar suprafeţe de pământ cu urme de roţi. „S-ar putea face aici locuri de parcare, mai ales că ar trebui demolate garajele. Ca să intrăm în normalitate, în civilizaţie, nu mai putem să ţinem garajele astea, care ocupă fiecare cel puţin 2 locuri de parcare. În Târgu Mureş, la rudele mele, există parcare acoperită, cu plată, în faţa blocului. Plouă, ninge, maşina e în siguranţă. La noi nu se poate face aşa ceva?”, ne-a spus A.T., un domn de 42 de ani, care locuieşte în cartier de câţiva ani.
Gaşca lui Lăbuş creşte mereu
Una dintre cele mai mari probleme ale oamenilor din Micro 16 este numărul mare al câinilor maidanezi din zonă. Andrei Cristinel Darie a venit la întâlnirea cu cititorii special pentru a ne spune că, deşi sunt echipaje specializate care îi mai strâng uneori pe câinii din cartier, peste noapte apar la loc alţii, de parcă cineva i-ar aduce din alte cartiere. „Suntem depozitul de câini al oraşului. Acum, ziua, stau ascunşi, sau sunt pe la ghene, dar noaptea e prăpăd. Se adună câte douăzeci şi nu mai scapă nimeni de ei. Sunt şi agresivi, că animalul îşi marchează teritoriul şi nu suportă să îi fie încălcat”, se plânge omul.
Şi Dumitru Purice s-a plâns de acest aspect, spunând că în a doua zi de Paşte a scăpat un copil de câţiva maidanezi. „Îl fugăreau pe bietul copil vreo 10 câini. Erau din ăştia de talie mică, dar foarte agresivi. E drept, cu cât fugi, cu atât îi faci şi pe ei să te fugărească, dar băiatul era mic, nu cred că avea mai mult de 10 ani. Am aruncat cu o piatră spre grupul de câini, să se risipească, a mai ieşit şi o doamnă de la magazin cu o mătură. Nu se mai poate aşa ceva, am ajuns să ne fie frică să mergem singuri pe stradă. Câinii sunt frumoşi, sunt iubitori, dar locul lor nu e în stradă”, s-a plâns şi domnul Purice, care locuieşte în cartier din 1979.
Chiar şi noi, la o scurtă plimbare prin cartier, am văzut câini dormind sub maşini, lângă maşini, lângă copaci,la intrarea în scările blocurilor sau lângă containere. Alţii stau la intrarea în magazine, aşteptând ca vreun iubitor de animale să le dea ceva de mâncare. Cu ochii mieroşi, dând din coadă, par a fi cei mai buni prieten ai omului. Dacă, însă, nu le dai ce vor, te latră şi, din ce spun oamenii, mai şi muşcă.
Complexul nu are nici măcar o toaletă ecologică
Dumitru Purice, în vârstă de 62 de ani, ni s-a plâns de faptul că, pe cât de mare este complexul „Siret”, pe atât de lipsit de toalete este. „Nu are toată lumea bani să dea la bar, ca să se poată duce la toaletă. Şi nici până acasă nu e chiar un drum scurt. Odată cu bătrâneţea apar diverse probleme fiziologice, iar asta înseamnă că nu ne mai putem abţine mult, când ne taie ... nevoile. Ar fi bune nişte toalete ecologice, măcar aici, în jurul complexului. Au fost, cândva, dar probabil că s-au plâns mulţi că miroseau urât. E drept, dacă nu sunt curăţate zilnic, se împut, mai ales când e cald. Dar, dacă se vrea, se poate face treabă. Aşa poate nu şi-ar mai face lumea nevoile la orice colţ de bloc”, a spus cetăţeanul.
Ce schimbări vor oamenii?
Dumitru Purice (62 de ani, locuieşte în cartier de 36 de ani): „La cât e de mare complexul ăsta, sunt sigur că cineva poate pune nişte toalete ecologice, pe care să le îngrijească. Sau să fie ca pe vremuri, cu WC public, la care plăteai. Sunt convins că mulţi ar da bani, dacă ar avea condiţii. Există aşa ceva în piaţa din Micro 39, dar la noi nu. Apoi, poliţia ar trebui să patruleze mai mult prin zonă. Ei răspund prompt la apeluri, dar dacă ar patrula mai mult, poate nu ar mai sta golanii la colţul blocului, cu petul de bere în mână. Şi cu clădirea în care a fost poşta se poate face ceva, ori dacă nu, măcar să se închidă”.
Nelu Filote, 64 de ani: „Pe aleea asta, unde stau eu, ar trebui să se toarne nişte asfalt, sau nişte beton. E urât cum arată, iar bătrânii care circulă pe aici pot să cadă, se împiedică. Ni s-a promis de multe ori, dar nu e normal să fim duşi cu vorba din campanie în campanie. Unele alei sunt pline de gropi, iar altele sunt doar din pământ, pe ele nici măcar nu a ajuns asfaltul. Şi la capitolul curăţenie se pot îmbunătăţi multe lucruri”.
Andrei Cristinel Darie: „Pe mine mă deranjează foarte mult câinii. Nu mi se pare normal să stăm printre câinii maidanezi, să îi întâlnim pe stradă, în staţia de autobuz, în scara blocului. Sunt agresivi, mai ales când sunt în câlduri, şi atacă oamenii. Bătrânii şi copiii sunt cei mai expuşi, aşa că problema trebuie rezolvată repede”.
Citeşte şi: FOTO/ REPORTAJ în Aviaţiei - în ce hal arată singurul CARTIER al Galaţiului cu MALL
