Cu acordul sfinţilor noştri (şi al părinţilor mei) catadicsesc să dau (şi la biserică) o lucrare de control. Sper să mă descurc, mai ales că popa (care-mi cere iertare şi se roagă pentru mine în fiecare zi, la fiecare slujbă) mi-a fost coleg de şcoală în timpul şi în vremea când chiar se învăţa carte, şase zile pe săptămână, când omul cu cretă şi catalog era serios şi respectat, nu făcea gafe şi compromisuri, nu zvârleau elevii cu biscuiţi şi cu bomboane după domnia sa, nu stătea la discuţii cu feciorii de bani gata ori cu fecioarele scufundate-n trândăvie şi cu mintea-n poghiazuri. Dau această lucrare de control la biserică exact pe aripa de nord a bisericii cu preotul de mai sus şi exact pe locul de sacrificiu, adică pe masa unde, din ce în ce mai des, stau cu nea Vasile şi cu nea Marcel şi cu nea Emil şi cu alţi frumoşi umili ai oraşului... (umili la picioarele cuvintelor, zic)... la o agheasmă mică sau mare... după sărbătoare şi după caz. Aşadar, cu băutura sfinţită-n călimară... (da, scriu cu agheasmă-n ultima vreme, fiindcă s-a făcut busuiocul şi milostenia!)... mă aşez la masa de sacrificiu şi încep să scriu după dictare. Că mie-mi place dictatura, nu democraţia. Scriu după dictatura lui nea Emil, eforul făcător de bine şi mântuitor de rău. Şi uite ce frumos dictează şi gândeşte omul subţire ca apa prin care a trecut busuioc şi binecuvântare: "Astăzi, la ora când clopotul răzbate pentru vecernie, găsesc o cheie de biserică aruncată pe drumuri. Ieri m-am uitat foarte atent pe drumuri, însă nu era nici o cheie. Era numai biserica asta pe deal. Şi, lângă biserică, stătea cu capul pe genunchi şi foarte frumos plângea o femeie. Plânsul avea şi cuvinte, şi nu auzeam cuvintele. Lacrimile aveau şi vedere, şi nu vedeam nici o vedere. Ce fel de plânsoare şi ce fel de cuvinte or fi acestea?!... Aşa am zis şi aşa am plecat tocmai până astăzi! Şi aşa mi se cere: nu este bine să rămâi în urmă... (îmi sună cuvintele, care nu erau şi nu veneau din plânsul acela torenţial)... biserica (nu) va fi închisă pentru curăţenie şi pentru reparaţii, căci aerul (nu) este murdar iar Sfântul Gheorghe nu a căzut niciodată de pe cal! Oare ştii tu că aici a murit o fată-liră-o-fată-mireasă? Oare vezi tu cum (de atunci) biserica (nu) se mai înclină? Eu stau zadarnic aici! Lacrimile mele sunt degeaba! Lumina se ridică şi coboară din ce în ce mai puţină! credincioşii ies cu spatele din biserică, să creadă lumea că intră! Prin geamuri (nu) mai trece rugăciune şi puritate, clopotarul (nu) este pe moarte, lumânăreasa (nu) este pe ducă... tu (nu) mai poţi, eu (nu) mai pot... oare cine (nu) mai poate?!... Eu (nu) mai ajung până mâine, du-te şi caută, şi caută... până vei afla ce se ascunde în ruga mea pustie! Cu vorbele şi cu faptele şi cu păcatele tale să cauţi!... Am găsit o cheie de biserică! Altceva (altfel) nu avea cum să fie!”... Nu?
Lucrare de control la biserică Scris de Ion Zimbru
