* "La o şcoală din Chiraftei, o fetiţă ne-a întrebat dacă în urma unui viol mai este virgină şi a fost şocată să afle că nu, pentru că i se spusese altceva" * "Informaţia eronată este mult mai periculoasă decât lipsa de informaţie", afirmă Marcela Dragomir, medic primar la Spitalul Militar de Urgenţă „Dr. Aristide Serfioti” şi preşedinta Asociaţiei Suport Medical Activ (ASMA)
- Ca medic, aţi cunoscut şi boala, şi sărăcia, şi mizeria. Cu ce este mai greu să lupţi?
- Cu lipsa de cultură. Toate pleacă de la educaţie! Îmi amintesc de bunica mea, care nu ştia să se iscălească, punea degetul. Dar în ceea ce priveşte curăţenia ei corporală, curăţenia casei, nu există comparaţie! Baia corporală şi-o făcea zilnic! Problema este că, în ziua de azi, cetăţenii nu ştiu să-şi facă igiena. Nu sunt învăţaţi acasă, la şcoală, nicăieri, că pentru a fi sănătos trebuie să ai o igienă corespunzătoare, cu apă şi săpun sau pur şi simplu numai cu apă. Dacă îţi faci igiena zilnic cu apă, e suficient, nu mai trebuie săpun. Dar asta presupune că ai deja un grad de curăţenie a tegumentului. Dacă au trecut câteva zile, nu mai merge numai cu apă.
- Cum şi când s-a născut Asociaţia Suport Medical Activ?
- Asociaţia s-a născut în mod faptic prin 2008-2009, iar scriptic în 2010. Este formată din medici şi asistenţi medicali, la care s-au adăugat voluntari care nu au nimic comun cu Spitalul Militar, ingineri, economişti, simpli muncitori. Ideea de la care am plecat a fost de a face educaţie sanitară şi civică în şcolile gălăţene. Pentru că educaţia se face la vârsta copilăriei. Nu mai reuşeşti să educi o persoană de 40-50 de ani! Nici măcar la 20! Mânaţi de idealism, am zis că dacă vom arăta cum se discută cu copiii, cadrele didactice vor continua ceea ce am început noi. În proporţie de cel puţin 95 la sută, nu s-a întâmplat lucrul acesta. Multe subiecte sunt considerate tabu, în mod special pe igienă sexuală, prevenirea bolilor cu transmitere sexuală şi prevenirea unei sarcini nedorite, căci în asta constă educaţia sexuală. Nu le explicăm copiilor cum se fac copiii, decât la modul că un bărbat se combină cu o femeie. Este aberant să nu ştie copilul ce i se întâmplă! Nici pe vremea noastră părinţii nu vorbeau, nici acces la informaţie nu aveam. Acum informaţia le vine, numai că le vine eronată, şi este mult mai periculoasă decât lipsa de informaţie.
- Cât de periculoasă?
- Cele mai multe informaţii eronate erau legate de prevenirea unei sarcini. Începând de la faptul că dacă te culci o singură dată cu un băiat sau bărbat sau dacă faci dragoste în apă nu rămâi însărcinată. La fel şi dacă ai fost violată. La o şcoală din Chiraftei, o fetiţă ne-a întrebat dacă în urma unui viol mai este virgină. I-am spus că nu, şi s-a văzut deodată pe faţa ei că era victima unui viol. A fost şocată, a început să plângă! I se spusese altceva. O informaţie dată eronat se răsfrânge în mod devastator asupra copiilor.
- Câţi copii au beneficiat de educaţie prin Suport Medical Activ?
- Vreo 30.000 de copii au beneficiat de întâlnirea cu noi de când activăm. 95 la sută sunt copii din judeţ. Lucrăm pe grupe de vârstă. Începem cu educaţia sanitară de bază: spălatul pe mâini, spălatul pe dinţi, igiena corporală, a casei şi a locuinţei. La cei mai măricei, începem cu igiena intimă şi apoi prevenirea bolilor cu transmitere sexuală şi a sarcinilor nedorite, iar la cei şi mai mari cu prevenirea consumului de alcool, tutun şi droguri. Ei vin cu întrebări pertinente, dar, pentru că nu au curajul să le adreseze direct, am adoptat un mod de comunicare prin bileţele. Cine are de întrebări, bine, cine nu, dă un bileţel gol. Şi noi răspundem.
- Asociaţia Suport Medical Activ face şi caritate...
- Spectacolul nostru „Fii şi tu Moş Crăciun”, a doua ediţie, a îmbrăcat 50 de copii de Costache Negri şi doi din Pechea, copii extrem de săraci. Le-am luat hăinuţe şi ghetuţe noi - că nu se face să vii cu vechituri de Crăciun - pe lângă dulciuri şi alimente. Ca de obicei, elevii Şcolilor 13 şi 22 au fost alături de noi. Ei au cumpărat, au venit cu pachetul gata făcut, ca din partea lui Moş Crăciun. Reacţia copiilor a fost fantastică, şi a unora, şi a celorlalţi. Unul din băieţei a zis: „Lăsaţi vrăjeala, e goală cutia!”. Şi atunci i-am propus să o desfacem pe scenă. Când a văzut ce e înăuntru, a început să plângă şi a spus: „Ce am făcut eu să merit aşa ceva? Toate asta pentru mine?”. Şi asta ne-a dat energia să continuăm.
- Baza asociaţiei o constituie oamenii implicaţi în sistemul sanitar. Şi aşa munca de medic, de asistent medical este solicitantă, de ce să vă mai implicaţi şi în activităţi voluntare?
- Principalul motiv este că ne place să facem lucrul acesta. Ne place să dăm de la noi pentru societate. În ultimii doi ani, am găsit un sponsor important în ArcelorMittal, care a fost încântat de ideea de a face educaţie sanitară în rândul copiilor. E nevoie de educaţie! Sunt mama unui băiat de 13 ani şi educaţia se face zi de zi. Spui de o mie de ori şi ai senzaţia că vorbeşti în eter, şi dintr-o dată ai surpriza că nu numai că a prins rădăcini ceea ce am plantat, dar a şi înflorit!
Cine este dr. Marcela Dragomir
Înainte de a fi medic, Marcela Dragomir a fost asistent medical, inginer chimist şi… salariat la Maşini Grele Bucureşti. "Am dat la facultate, nu am intrat, aşa că m-am angajat la Maşini Grele Bucureşti, dar mi-am dorit mereu să devin medic. Influenţată de părinţi, am făcut Facultatea de Chimie, lucram ca inginer chimist, în partea de proiectare... Dar am zis nu, eu tot medicină vreau! Am intrat din prima la postliceala sanitară, dar în anul doi am realizat că vreau să fiu medic, nu asistent. Şi în anul acela am intrat la facultate. Eram studentă în anul doi la Medicină, în 1992, când am început să lucrez în sistemul sanitar, ca asistent medical, la Neurochirurgie Infantilă la Spitalul Bagdasar-Arseni, cu profesorul Ciurea, care m-a format ca om, ca profesionist. M-am angajat ca asistent medical nu pentru bani, ci ca să ştiu ce trebuie să-i cer unei asistente medicale, ce trebuie să facă şi ce nu trebuie să facă o asistentă medicală. Şi mi-a prins tare bine!”, ne-a povestit medicul. A locuit 26 de ani în Bucureşti, dar s-a întors la Galaţi, convinsă că aici este locul ei. "Chestie de destin", după cum mărturiseşte.
Foto Bogdan Codrescu
