* Elena Ţuţuianu primeşte ajutor de la fundaţia "Inimă de Copil" Galaţi de opt ani de zile * De vara trecută, adolescenta este voluntar la fundaţia unde a crescut
Elena Ţuţuianu este o adolescentă luptătoare. Provine dintr-o familie cu nouă copii, cu vârste cuprinse între şase şi 23 de ani, iar părinţii nu au o situaţie financiară prea bună: mama este casnică, iar tatăl paznic la o societate privată. Din această cauză, împreună cu încă un frate, fata a mers zilnic la centrul de copii din Pechea „Inimă de Copil”, încă de când avea trei anişori.
„Când eram mică, mergeam la grădiniţă şi apoi mă duceau părinţii la fundaţie, unde mă jucam cu alţi copii, ne uitam la desene şi mâncam. A fost frumos. Am mers acolo până în clasa a doua, când ne-am mutat în Galaţi. De atunci, vin la sediul Fundaţiei "Inimă de Copil" din oraş. A contat foarte mult ajutorul primit de la oamenii de aici, fără ei nu aş fi putut să mă descurc singură. Nu ştiam să scriu, să citesc, să număr banii. Aici m-am dezvoltat mult”, ne-a spus Elena.
Timidă din fire, adolescenta ne-a mărturisit faptul că mutarea, de la centrul de zi din Pechea, la cel din oraş, nu a fost prea uşoară pentru ea. „A fost destul de greu pentru mine la început. Nu-i cunoşteam pe ceilalţi copii, eram timidă şi nu îndrăzneam să vorbesc cu ei. Doar veneam aici, îmi făceam repede temele şi plecam acasă”, a adăugat fata.
Vacanţă cu copiii de la fundaţie
În anii petrecuţi la „Inimă de Copil”, Elena şi-a construit zeci de amintiri frumoase. Însă printre cele mai dragi experienţe trăite până acum au fost vacanţele petrecute împreună cu alţi copii asistaţi. „Am fost în vacanţă la Năruja, judeţul Vrancea şi la Eforie Sud. Întâlnirea cu marea a fost foarte emoţionantă pentru mine, a fost impresionant. Aveam 14 ani când am văzut marea pentru prima dată. Nu voi uita niciodată zilele petrecute acolo”, ne-a spus emoţionată adolescenta, conştientă de faptul că, dacă nu ar fi fost în excursie cu cei de la fundaţie, nu ar fi avut ocazia prea curând să vadă marea, pentru că niciodată ai ei nu au avut bani să-i ducă în vacanţe.
Bine a găsit, bine vrea să facă
Proverbul românesc „bine faci, bine găseşti” se aplică cumva invers în cazul Elenei. Asta pentru că, după şapte ani în care a venit zilnic la „Inimă de Copil”, să caute ajutor, vara trecută s-a hotărât să devină voluntar în cadrul fundaţiei unde a crescut şi s-a maturizat. Desigur, nu e un lucru uşor, deoarece are responsabilităţi de „om mare” aici, dacă putem spune aşa.
„Aşa cum oamenii de aici m-au ajutat de-a lungul timpului, au fost buni şi calzi cu mine, mi-au dat încredere în mine şi curaj, m-am hotărât să ajut şi eu la rândul meu pe cei mai mici decât mine, ba chiar pe adulţii care au în grijă destul de mulţi copii. Aici vin în fiecare zi, după ore. Jucăm Uno, Monopoly, organizăm diferite alte jocuri, îi ajut să-şi facă temele, povestim, glumim”, spune veselă Elena.
Tot ea ne-a spus, emoţionată, că s-a ataşat mult de toţi de la fundaţie, că şi-a făcut prieteni adevăraţi, cu care se întâlneşte şi în timpul liber: „Din când în când ne mai întâlnim în oraş, mergem să ne plimbăm, stăm de vorbă, mai povestim, ascultăm muzică”.
Familia de la „Inimă de copil”
De-a lungul anilor, fundaţia a asistat sute de copii. Mulţi dintre ei cresc, îşi fac propriul drum în viaţă şi vin din când în când în vizită, atunci când pot, să facă voluntariat. Însă Elena este diferită. În fiecare zi merge la şcoală, după care vine la „Inimă de Copil” şi apoi mai are forţa necesară să-şi facă propriile teme, să înveţe pentru şcoală, să se ocupe de ea. Aceste lucruri o fac specială şi apreciată de toţi din jur, pe care ea îi numeşte a doua familie. „Câteodată, mama nu prea mă lasă să vin la fundaţie, îmi spune că eu nu mai am timp să învăţ pentru şcoală. Dar mereu i-am spus că-mi place aici şi că nu aş putea să renunţ”, spune adolescenta.
„Ştiindu-i povestea de viaţă, eu o apreciez foarte mult, este un copil care a luptat foarte mult să termine cele opt clase împotriva tuturor dificultăţilor. Chiar a avut momente extrem de dificile, dar nu s-a lăsat, noi, cei de la fundaţie am fost ca un colac de salvare de care te ţii ca să nu te îneci. O ajutăm şi cu transportul, pentru că face naveta acasă, la Piscu, unde s-a mutat, cu părinţii şi încă trei fraţi. Eu o văd foarte bucuroasă când vine la noi, e ca o oază de linişte aici pentru ea. Stă cu copiii, îi ajută la teme, se implică în orice acţiune pe care o organizăm la fundaţie. Ne-a mărturisit de multe ori că noi suntem ca o familie pentru ea şi că nu ar putea să se desprindă de noi. Elena este un exemplu de urmat. Ne demonstrează că, oricât de greu ţi-ar fi, dacă vrei să realizezi un lucru, găseşti resursele necesare să mergi mai departe şi oamenii potriviţi să te susţină”, ne-a spus Sanda Docan, psiholog al centrului de zi „Inimă de Copil” Galaţi.
Din familie, are cea mai multă şcoală
Din vorbă în vorbă, am aflat că Elena este singurul copil din familie care şi-a continuat studiile după şcoala generală. „Ceilalţi fraţi ai mei s-au lăsat de şcoală, după ce au terminat opt clase. Nu le-a plăcut şi au preferat să muncească. Eu sunt mândră că am ajuns până aici şi vreau să ajung şi mai departe”, explică fata. Este elevă în clasa a noua la Colegiul Tehnic „Dumitru Moţoc”, la profilul brutar-patiser.
După cei trei ani de profesională, deocamdată nu este sigură că vrea să dea la facultate, de teamă că nu se poate descurca: „Pot să mă angajez încă din clasa a 11-a, sau pot face şi seralul şi să-mi iau bacalaureatul. Depinde de mine. Părinţii vor să mă ţin de şcoală. Eu mi-aş dori ca peste doi ani să-mi găsesc un loc de muncă, să muncesc în domeniu, să-mi ajut familia. Îmi place mult să fac cornuri, sunt gustoase şi-mi ies bine când fac practică”. Pentru a o ajuta pe viitor, cei de la fundaţie au vorbit cu şefa unei cofetării care s-a oferit să o ia pe Elena ca ucenic.
