Zarzavaturi, pepeni, fructe, legume, carne, brânză, lapte, ouă, ţigări, băuturi date pe sub mână, lanterne, becuri, prize, butoane, gropi, garaje dărâmate, ghene de gunoi care dau pe-afară, maşini parcate care încotro, trotuare sparte, vechi de când e cartierul, câini, pisici. Astea sunt primele lucruri cu care iau contact gălăţenii care se duc în Piaţa Ruşilor, fie cu treabă, fie în trecere spre altă zonă a oraşului.
Că Galaţiul este un oraş plin de probleme s-a mai scris. Că toate cartierele gălăţene sunt populate cu oameni care vor ca totul să se schimbe peste noapte fără să mişte ei un deget sau cu oameni care nu fac altceva decât să distrugă bunurile publice, plătite tot din banii celor care îşi rup spatele, coatele şi hainele în câmpul muncii, s-a mai scris.
Din păcate, cartierul Ţiglina IV nu face excepţie de la aceste reguli, iar nepăsarea autorităţilor se accentuează cu fiecare pas pe care îl facem în zonă.
Majoritatea celor care merg pe stradă sunt prea ocupaţi cu privitul gropilor, pentru a nu se împiedica, aşa că rareori au timp să se oprească pentru a se saluta reciproc, pentru a sta de vorbă cu cineva sau pentru a privi în faţă. Privirea orientată în jos, paşii mărunţi, icnetele de durere provocate de pietricelele care se lipesc de tălpile încălţărilor, sunt doar câteva dintre caracteristicile locuitorilor dintr-un cartier în care s-a investit prea puţin în ultimii 25 de ani.
"O stradă şi... cam atât. A, şi nişte garaje dărâmate, dar în locul lor nu s-a făcut încă nimic, motiv pentru care nu sunt decât grămezi de pietre, de gunoi, de moloz. Ăsta este cartierul Ţiglina IV, un loc uitat de autorităţi. Da, strada care s-a făcut este bună, nu zice nimeni că nu, dar în rest? Printre blocuri sunt adevărate cratere pe străduţe, nu gropi, iar de trotuare ce să mai zicem? Ne este greu nouă, celor sănătoşi, să mergem pe ele, darămite cuiva care are un handicap sau care împinge un căruţ?". Acestea au fost primele cuvinte ale Ion Zgonea, un cetăţean în vârstă de 54 de ani, pe care l-am întâlnit în faţa unei farmacii din cartier. Pastilele din sacoşă nu erau pentru el, ci pentru mama sa, o bătrână de 80 de ani imobilizată la pat. "Viaţa este grea, dar ce să facem? Nu ne mai plângem de nimic, că nu mai avem şi timp pentru asta. Trebuie să muncim, să facem rost de bani, ca să putem trăi. Trăim ca să muncim, dar mai mult muncim ca să trăim", ne-a mai spus omul.
Trotuarele, adevărate trasee montane
În ceea ce priveşte trotuarele, acestea sunt în regulă doar pe strada Barboşi, cea care duce din Micro 17 spre Piaţa Ruşilor. În rest, pe străduţele adiacente sau printre blocuri, orice trotuar este un adevărat drum de munte pentru bătrâni sau pentru invalizi. De altfel, cartierul Ţiglina IV este unul dintre cele mai puţin tranzitate de persoanele în scaunul cu rotile, nu pentru că nu şi-ar dori, ci pentru că le este imposibil să meargă pe acolo.
De pe trotuare nu doar că lipseşte asfaltul, bitumul sau piatra, ci lipsesc şi rampele de urcare şi coborâre ale cărucioarelor. Unde să mai pui faptul că pe multe dintre ele sunt parcate maşini care blochează, astfel, accesul oricui?
Şi despre lipsa unor trotuare decente, pe care să poată circula atât oamenii normali, sănătoşi, întregi, cât şi persoanele cu handicap, mai ales locomotor, s-a mai scris în nenumărate rânduri. Însă, după cum o spun chiar locuitorii cartierului Ţiglina IV, autorităţile rămân surde la adevăratele probleme ale oraşului. "Ce ne trebuie nouă chiolhanuri de Crăciun, de Revelion şi alte astfel de pomeni, electorale la urma urmei? În cartierul ăsta se văd toate problemele oraşului, că sunt la fel în toate zonele. În loc să cheltuiască sute de mii de euro pe aducerea lui Michael Bolton la Galaţi de Revelion, nu mai bine băga Primăria nişte bani, probabil mai puţini, în refacerea tuturor trotuarelor din Galaţi? Nu sunt egoist, nu mă gândesc doar la cartierul meu, deşi ăsta e prioritar pentru mine", ne-a mai spus Ion Zgonea.
Multe maşini abandonate
Chiar în spatele construcţiei care deserveşte Piaţa Ruşilor din Ţiglina IV, pe platoul unde acum un an se găseau garaje, tronează un autoturism marca Hummer. Negru, imens, fără numere de înmatriculare şi cu roţile dezumflate, vehiculul este o dovadă a faptului că gălăţenii nu ţin cont de numele maşinii atunci când o abandonează din lipsa banilor de întreţinere.
Din nefericire, nu este singura astfel de maşină. Pe străduţele cartierului, printre blocuri, pe după blocuri, în parcări sau pe trotuare, stau Dacii şi Matizuri abandonate, pline de rugină, de praf, fără cauciucuri întregi. Multe dintre ele parcă au fost folosite pe post de porţi la fotbal, de către copiii din cartier, atât de îndoită e tabla pe ele.
Primăria municipiului Galaţi a spus, în luna mai a acestui an, prin vocea purtătoarei de cuvânt Emanuela Turcu, că autoturismele abandonate vor fi ridicate de către autorităţile locale, iar proprietarii vor fi notificaţi. Dacă nu şi le vor recupera în timp util, acestea vor fi casate, trimise la fier vechi, iar profitul va intra în bugetul local. Cei din cartier sunt, însă, de altă părere. "Cine, dom'le, să le strângă? Dacă oamenii şi-au plătit impozitele la maşină, de ce să o ia? Da, nu vrea să circule cu ea, care e problema? Ocupă loc, într-adevăr, şi arată foarte urât, dar ce să le facem noi? Nu avem nici o putere", ne-a spus Ion Zgonea.
Strada Leonida Zamfirescu, tot stricată
Locuitorii de pe strada Leonida Zamfirescu, care porneşte de la ANL-urile din Micro 17 şi duce până spre ieşirea din oraş, se plâng de ani buni de starea deplorabilă în care se află strada lor. "Când plouă, e dezastru. Şi-aşa nu avem deloc asfalt, nici canalizare, iar la călduri e destul de greu cu praful. Dar la ploi e dezastru. Suntem o mică Veneţie, dacă vreţi", ne-a spus Lucica S., o doamnă care locuieşte de zece ani pe strada respectivă.
Forţaţi de lipsa unui sistem de canalizare, cei care au casă pe Leonida Zamfirescu au şi fose septice, pe care trebuie să o golească periodic. "Chemăm vidanjorii, dăm banul şi aia e. Primăria spune că strada noastră e prinsă într-un proiect, dar zice asta de mult timp. Noi ce să mai credem? În schimb, plătim impozite de ne dor buzunarele", ne-a spus şi Petrică Vasile, un locuitor din zonă.
