* Cultura Cucuteni a fost datată înaintea primelor oraşe ale civilizaţiei mesopotamiene
Cu mult înainte ca Grecia şi Roma să-şi capete faima din Antichitate, chiar şi înainte de ridicarea primelor oraşe-stat în Mesopotamia, pe teritoriul de azi al României, Republicii Moldova şi Ucrainei înflorea o cultură care se distingea de cele din teritoriile vecine prin gradul de dezvoltare tehnologică şi prin complexitatea credinţelor religioase şi a artei. Arheologii au numit-o cultura Cucuteni, după numele satului din judeţul Iaşi unde au fost descoperite primele vestigii ale acestei civilizaţii străvechi.
Urme ale culturii Cucuteni au fost însă găsite şi în nordul judeţului Galaţi, în apropierea Bereştiului, în urmă cu 34 de ani, de către o echipă condusă de prof. dr. Ion T. Dragomir. "Fost director al Muzeului de Istorie Galaţi, Ion T. Dragomir a efectuat săpături arheologice pe tot teritoriul fostei Regiuni Galaţi, regiune care cuprindea şi părţi din actualele judeţe Vrancea, Tulcea şi Brăila. Aceste campanii de săpături au scos la iveală artefacte clasate ulterior în Tezaurul României. Printre ele, ocupă un loc de seamă o piesă rarisimă, denumită "Hora de la Bereşti", ne-a spus Cristian Căldăraru, directorul Muzeului de Istorie Galaţi.
Jurnal de arheolog
Obligaţia fiecărui arheolog era şi este încă să consemneze zilnic, în caietul de şantier, tot ceea ce s-a descoperit pe respectivul sit. De asemenea, în aceste caiete erau făcute "la cald" schiţele şi desenele perimetrului cercetat. Astfel de documente, întocmite de Ion T. Dragomir, există şi în arhivele Muzeului de Istorie Galaţi, după ce au fost donate chiar de către autor. În paginile unuia dintre caiete, prezentat de prof. Căldăraru, sunt consemnate exact momentele în care a fost scoasă la iveală "Hora de la Bereşti". "Într-un astfel de caiet, datat 1980-1983, cu parafa donatorului, pe care scrie "prof. dr. Ion T. Dragomir, fost director şi părinte al acestui muzeu", regăsim şi notele din campania de la Bereşti, punctul "Dealul Bulgarului", şantier început la 11 august 1981", a adăugat prof. Căldăraru.
"Marţi, 11 august 1981, Bereşti. Pentru început, am procedat la pregătirea terenului în vederea trasării şanţurilor (secţiunilor). S-au strâns paiele şi s-a cioplit miriştea. Apoi am trecut la trasatul unui şanţ (secţiuni) lung de 50 de metri şi lat de doi metri. [...] Traseul secţiunii străbate transversal vatra aşezării cucuteniene. În acest fel, avem şansa de a putea degaja mai repede conturul locuinţei, surprinsă în campania arheologică din vara anului 1980", se arată în caiet.
"Hora", descoperită în 1981
În data de 2 noiembrie 1981, Ion T. Dragomir consemna în caietul de şantier că "în locuinţa 1 cercetată, printre dărâmături, s-a găsit un fragment de figurină (partea inferioară a corpului) zoomorfă, de lut ars. În complexul acestei locuinţe, odată cu ridicarea fragmentelor ceramice şi a chirpicilor, s-au găsit câteva fragmente ceramice dintr-un vas prevăzut cu elemente umane în relief, dispuse pe pereţii recipientului. Este vorba de un vas ritual, denumit de specialişti "horă", datorită faptului că, pe vas, există o înşiruire de siluete omeneşti prinse sau înlănţuite în horă".
Potrivit prof. Căldăraru, două zile mai târziu, pe 4 noiembrie, Ion T. Dragomir descoperă în aceeaşi locuinţă, sub un cuptor cucutenian, încă un fragment din "Hora de la Bereşti". "Până în prezent, din acest vas s-au găsit două siluete umane şi suportul sau piciorul vasului. Mai trebuie două siluete şi vasul este aproape întreg", mai spunea prof. Dragomir, în caietul său. Din păcate, pentru că restul fragmentelor nu au fost descoperite, "Hora" este reîntregită în proporţie de trei pătrimi.
Arta şi religia, două feţe ale aceleiaşi monede
"Vestigiul găsit la Bereşti este realizat din pastă roşie-cărămizie, are formă cilindrică şi se termină în partea superioară printr-un vas cu aspectul unei fructiere evazate, care depăşeşte circumferinţa piciorului. Vasul are 18 centimetri înălţime şi 20,5 centimetri diametrul piciorului. Figurile antropomorfe feminine dispuse în horă au fost puse în relaţie cu un cult dedicat unei divinităţi feminine, foarte răspândit în comunităţile agricole neolitice şi neoeneolitice din Europa şi Orient. Ion T. Dragomir susţinea că trebuie avut în vedere un cult solar, precum şi unul al ploilor abundente, specific comunităţilor agricole. Răspândirea acestor reprezentări feminine evocă un cult al fecundităţii, perpetuării speciei umane, al bogăţiei”, a explicat, cu ocazia unui alt articol, Andreea Barboş, muzeograf în cadrul Muzeului de Istorie Galaţi.
Alte descoperiri similare
Primul vas-suport antropomorf reîntregibil a fost descoperit la Frumuşica, judeţul Neamţ, în 1942. Alte vase de acelaşi tip cu „Hora de la Bereşti”, aparţinând culturii Cucuteni, au fost descoperite la Larga Jijia - Iaşi (cel mai vechi, cu şase figurine), Traian - Dealul Fântânelor, Neamţ, Truşeşti - Botoşani şi Tirpeşti - Neamţ. „Hora de la Bereşti” are strânse analogii cu un vas descoperit la Luka - Vrubleveţkaia - Podolia, pe teritoriul fostei URSS, în aria culturii Tripolie A (Precucuteni III). Acesta din urmă este mai mic şi mai larg, cele patru figurine nu formează acel unghi drept, iar picioarele nu sunt unite, ci depărtate.
Importanţa excepţională a acestui artefact este dată, dincolo de calităţile sale documentar-ştiinţifice, de faptul că este singura piesă păstrată aproape integral. Vasul-suport de la Bereşti este considerat a fi cel de-al doilea exemplar întregibil, după cel de la Frumuşica, prevăzut cu şase siluete feminine. Din aceste considerente, artefactul a fost clasificat în categoria Tezaur în luna ianuarie 2007.
Sursa foto Muzeul de Istorie Galaţi
