"Suntem complici la tot ceea ce se întâmplă în jurul nostru. România nu este incultă. Avem cărţi, internet, televiziune, învăţământ obligatoriu. Cine este analfabet este pentru că doreşte să fie. Cine se uită la emisiuni de bârfe în detrimentul unor produse media serioase o face pentru că asta vrea, este alegere personală. Să nu plângeţi în faţa guvernului sau a sindicatelor. Atunci când folosiţi telecomanda nu vă împinge nimeni de la spate, aşa că asumaţi-vă responsabilităţi. În acest sens, noi toţi suntem extrem de vinovaţi şi complici cu toate aceste canalii ce ne plimbă, de ani de zile, dintr-un loc în altul."
Acest fragment reprezintă o traducere liberă după scriitorul spaniol Arturo Pérez-Reverte. Am înlocuit doar ”Spania” cu ”România”. Canaliile sunt oamenii politici. Cum altfel? Cum ne-am putea imagina că ai noştri sunt diferiţi sau, mai rău, originali în ticăloşiile pe care le instrumentează, în înţelegerile pe care le fac pe sub masă sau în comisioanele băgate în buzunar? Ei fac ceea ce ştiu, ceea ce au învăţat şi ceea ce li s-a permis de-a lungul zecilor de ani. Stau cu ochii larg deschişi pe stradă, să nu care cumva să primească şuturi sau palme, dar practică aceleaşi jocuri murdare dintotdeauna, atunci când uşile se închid după ei. Ne miră? Aştept zece secunde ca să răspundeţi. Aţi zis nu? Atunci de ce li se mai permite? De ce atitudinea pe care o mai au unii şi alţii prin ziare, aceea de a ridica tonul şi a cere socoteală, nu se transferă în case şi în stradă? De ce oamenii simpli, cei care citesc aceste rânduri, cei cocoşaţi de facturi, taxe şi de micimea salariilor şi pensiilor nu ripostează şi preferă să se jeluiască la colţul blocului? Vede cineva vreo vină proprie aici sau credeţi că soluţiile se paraşutează din rai? Ne înşelăm cu toţii dacă avem senzaţia că Dumnezeu e ocupat cu ridicarea imediată a nivelului nostru de trai. Bănuiesc că stă acolo, pe canapeaua lui, înconjurat de îngeri ce-i toarnă în pahar, şi râde în barbă: ”Uite-i, proşti au fost, proşti vor fi, în vecii vecilor”.
Pérez-Reverte are perfectă dreptate: suntem complici la furt, la înşelătorie, la cumetrii şi la ocuparea de funcţii pe pile, suntem în cârdăşie tacită cu fiecare ticălos căruia i se demască abuzurile în presă şi coboară scările cu cătuşe pe mâini. Suntem zilnic martori, de la micul şmen al târgoveţului şi până la zecile de milioane de euro care se fură sub nasul nostru, suntem martori la dat şi luat şpagă. Pentru că noi îi alegem. Sunt aceleaşi personaje ce ne strâng mâinile în campanie şi ne folosesc drept cârpe după aceea. Nu mai daţi vina pe nimeni, am pierdut de mult timp dreptul de a mai arăta pe cineva cu degetul: în comunism ne era frică de Securitate şi de turnătorii care mişunau inclusiv pe scara blocului, astăzi de cine ne mai e frică pentru a ieşi în stradă şi a cere socoteală pentru jaful făcut? Am o vagă bănuială: de noi înşine. Ne e frică de umbra noastră. Ne-au transformat în iepuri şi ne-am obişnuit cu ţarcul atât de bine, încât nimeni şi nimic nu ne mai poate da la o parte din faţa televizorului. Au reuşit ce şi-au propus: au sub călcâi o naţie de plastilină.
Vă reamintim că "Viaţa liberă" găzduiește, săptămânal, cele mai interesante opinii şi atitudini despre Galaţi. Cu intenția să realizăm o radiografie a societăţii civile, în care să se regăsească aspiraţiile fiecărui gălăţean care are ceva de spus, vă invităm - dacă doriți să vă implicați şi considerați că puteți ajuta cu idei şi propuneri concrete la schimbarea în bine a oraşului - să trimiteți texte pe adresa de mail a ziarului, Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea..
