Creştinii ortodocşi prăznuiesc Izvorul Tămăduirii în fiecare an, în prima vineri de după Paşte. Sărbătoarea este una închinată Maicii Domnului şi are ca scop sublinierea importanţei pe care Aceasta o are, în teologia ortodoxă.
În Arhiepiscopia Dunării de Jos avem biserici care îşi sărbătoresc hramul, mâine, 6 mai, şi la Galaţi, dar şi la Brăila. În oraşul nostru, biserica “Izvorul Tămăduirii”, de pe strada Vezuviului, una dintre cele mai mici din oraş, împlineşte 150 de ani. La Brăila - unde slujeşte de obicei, cu prilejul acestei sărbători, Înalt Prea Sfinţitul Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, biserica al cărei hram este mâine e una mare, cu o arhitectură deosebită.
De unde vine numele praznicului
Primul Izvor Tămăduirii, care dă şi numele sărbătorii, se afla la mică distanţă de Constantinopol, într-un loc pe care, se pare, nu-l cunoştea prea multă lume. Se spune că Leon I (401-474), înainte de a ajunge împărat, se plimba printr-o pădure din apropierea oraşului. A întâlnit un bătrân orb, care i-a cerut să-i dea apă şi să-l ducă în cetate. Leon caută prin apropiere un izvor din care să ia apă şi să-l ajute pe bătrân, dar nu-l găseşte. Tot căutând, a auzit-o pe Maica Domnului spunându-i: "Nu este nevoie să te osteneşti, căci apa este aproape! Pătrunde, Leone, mai adânc în această pădure şi luând cu mâinile apă tulbure, potoleşte setea orbului şi apoi unge cu ea ochii lui cei întunecaţi". Leon face întocmai. Găseşte izvorul din care îi dă orbului să bea. Îi spală faţa cu acea apă, iar orbul începe să vadă. După ce a ajuns împărat bizantin, Leon I Tracul a construit lângă acel izvor o biserică. Mai târziu, împăratul Justinian (482-565), care suferea de o boală grea, s-a vindecat după ce a băut apă din acest izvor. Ca semn de mulţumire, Justinian a mai construit o biserică, de data aceasta mai mare. Acest al doilea lăcaş a fost distrus de turci, la cucerirea Constantinopolului, în 1453.
Dacă ajungeţi în fosta cetate a Constantinopolului (astăzi Istanbul, Turcia), puteţi să vă şi închinaţi într-o biserică ctitorită tot cu hramul Izvorul Tămăduirii, în secolul al XIX-lea, şi la subsolul sfântului lăcaş este un izvor cu puteri tămăduitoare.
La Brăila, apa e făcătoare de minuni
În această zi, Arhiepiscopul Dunării de Jos slujeşte, de regulă, la Brăila. La Biserica "Izvorul Tămăduirii" din oraşul vecin, zeci de mii de credincioşi se adună la slujba oficiată de un sobor de preoţi, în frunte cu arhiereul locului. Arhiepiscopia Dunării de Jos informează că "biserica din Brăila datează din anul 1863". De asemenea, precizează că "piatra de temelie a fost pusă în ziua de 8 septembrie 1863. Planul bisericii a fost făcut de arhitectul Avram Ioanidis, din Asia Mică, şi tot el a fost însărcinat cu supravegherea lucrărilor. Construcţia a fost realizată în stil bizantin, cu influenţe de factură antică elenă, gotică, bizantină şi renascentistă. Înălţată în formă de cruce, cu două turle, biserica are trei hramuri („Buna Vestire" - 25 martie, „Sf. Gherasim - 20 octombrie şi „Sf. Nicolae" - 6 decembrie). Sfinţirea sfântului locaş s-a făcut la 29 octombrie 1872, de către Episcopul Melchisedec al Dunării de Jos. Pictura a fost realizată în trei etape. Prima a fost terminată în 1880, reprezentându-i pe Sfinţii Apostoli şi pe cei patru sfinţi evanghelişti, purtând semnătura lui Gheorghe Tăttărescu. Între 1900 şi 1902, pictorul grec C. Liochis a pictat Sfântul Altar şi arcadele mari dinspre răsărit, nord şi sud. În cea de-a treia etapă a fost executată partea finală a naosului, între 1945 şi 1946, de către pictorul Belizarie. Biserica este dotată cu trei candelabre uriaşe, realizate din cristale de Boemia. Catapeteasma este lucrată în foiţă de aur, fiind opera meşterilor din Constantinopol. Cu ocazia săpăturilor fundaţiei, pe vremea construcţiei, în partea stângă a Sfântului Altar, a fost descoperit un izvor, a cărui apă este considerată făcătoare de minuni".
Mica biserică gălăţeană de pe strada Vezuviului
Avem şi în Galaţi o biserică al cărei hram este Izvorul Tămăduirii. E un lăcaş mai mic decât cel de la Brăila, dar cu o istorie bogată. În 2016, se fac 151 de ani de când a fost construit şi 145 de ani de la târnosire. Sfântul lăcaş a fost ridicat pentru nevoile spirituale ale gălăţenilor care locuiau în Valea Oraşului. Odată ce aceştia au fost strămutaţi, biserica a rămas cu un număr foarte mic de enoriaşi. Slujitor al altarului este aici părintele Vasile Călianu. Biserica este frumoasă, e din ce în ce mai bine gospodărită şi are chiar şi o colecţie de obiecte istorice, pe care merită să le vedeţi. Printre ele se numără: un disc cu steluţă din 1873, un sfeşnic din 1910 şi paftale tot din 1910. Dedesubt, este spaţiul destinat cărţii de cult: o Evanghelie din 1888, un Liturghier din 1880 şi alte asemenea volume.
Din păcate, drumul de acces, adică strada Veziviului, se află într-o stare extrem de proastă, de ani întregi şi nimeni nu intervine.
Alte izvoare vindecătoare din ţară
Sigur că izvorul de la Brăila nu este singurul despre care se spune că ar avea puteri vindecătoare. Un alt izvor tămăduitor s-ar afla la mănăstirea Ghighiu, despre care Nicolae Iorga scria că este "lângă Ploieşti, de unde te va duce o bună şosea la Schitul Ghighiu, căruia i se zice şi mănăstire, şi cu drept cuvânt.
Frumoasa biserică e înconjurată de paşnice clădiri gospodăreşti, cu acoperământul de sindrilă subţire, bine aşezată. În fund, unde curge limpede un "izvor al tămăduirii", se înşiră pomi roditori şi via se mlădie pe haragi".
De asemenea, la Mănăstirea Dervent din Tulcea se găseşte un izvor considerat tămăduitor. Potrivit mănăstirii respective, "primele informaţii istorice sigure despre înfiinţarea unei sihăstrii în apropierea acestei vechi cetăţi datează abia din secolul al IX-lea. Informaţiile orale, transmise din generaţie în generaţie, consemnează existenţa în decursul veacurilor a unui număr de patru schituri în această zonă. Printre ele, Dervent (Crucea de Leac), numit astfel după fosta lavră din epoca bizantină, este aşezat pe locul unui cimitir paleocreştin mult mai vechi decât mănăstirea distrusă în secolul al XI-lea, aşa cum o demonstrează numeroasele oseminte omeneşti şi obiecte de cult creştine descoperite în timpul săpăturilor efectuate pentru turnarea temeliei actualei biserici".
