Dacă nici nu eram, ce păcat
am făcut, de m-ai dat la osândă?...
Nu ai minte, nici suflet, eşti crud,
nu di/stingi crucea mea fumegândă,
mă opreşti şi din cânt şi din zbor
şi din râs şi din plâns... şi din toate
mă zvârli în afară şi-(mi) încui
cerul cu o mie de lăcate!
Eu te rog foarte frumos să-mi spui
cu ce am greşit, nene demiurg?
oare nu auzi clopotele?
oare nu mai auzi cum mi se scurg
secundele dincolo de tot
ce-am crezut că-i alfa şi omega?
spune, înalte domn, cum de-ai uitat
sapa şi opinca şi pestelca?...
Am venit şi-am văzut... n-am învins...
şi, oricum, altcumva nu se poate:
să învăţ a trăi, m-ai trimis
şi m-ai dat demâncare la moarte!
