Moto: "de când aşteaptă să te-ntorci acasă,/ stă numai la fereastră, negreşit...!.../ a vrut să plece după tine, doamnă,/ însă-i legat de loc şi-mbătrânit!.../ de loc legat, de mod legat, de vreme,/ dar şi de timp... de timpul meu prea mult.../ nădăjduieşte şi tot cată-n zare,/ vorbeşte singur, plânge... şi-l ascult:/ am târnosit văzduhul şi ograda.../ trimite-o, dumnezeule... sunt gata!” (Iolanda Cremene)
Aici mă duc mai târziu, parcă nu am devreme...
aici am pus trecutul să mă aştepte în viitor...
numai aici păsările au cuibul în spinare,
numai aici moartea şade picior peste picior!
Aici, „prin văile golgotei”, cum spune un scriitor,
toate casele stau la marginea satului frumos,
dealurile umblă ziua şi noaptea pe drumuri
şi vor să mă întorc până la sânge, până la os!
