„Everest 2014” - jurnalul de expediţie al gălăţeanului Tiberiu Pintilie: Dincolo de munţi pare că se termină lumea

„Everest 2014” - jurnalul de expediţie al gălăţeanului Tiberiu Pintilie: Dincolo de munţi pare că se termină lumea
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

* Relatare de la reprezentantul Galaţiului în cea mai tânără echipă românească care încearcă să ajungă în cel mai înalt loc de pe planetă

Tiberiu Pintilie

Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.


Din Nyalam (n.r. – localitatea unde s-a făcut prima oprire în China, la venirea din Nepal), am plecat în două maşini de teren cu doi şoferi, doi şerpaşi, un bucătar, un agent de legătură şi patru români: destinaţie Tingri. După suişuri şi coborâşuri, curbe la stânga şi, bineînţeles, la dreapta, am ajuns la pasul Lung La – 5050 metri. Vântul rece care matură platoul ne-a încreţit frunţile, dar vederea steagurilor de rugăciune şi priveliştea magică cu optmiarul (n.r. – vârf la peste 8.000 de metri altitudine) Shishapangma şi câteva vârfuri de 6000-7000 ne-au reumplut cu răbdare pentru ceea ce urmă să vină: Tingri, oraşul viitorului din fundul pământului - anul de graţie 2071, conform calendarului nepalez din zilele noastre. Pornim la drum şi sus, jos, sus, jos oprim. După o aşteptare de 20 de minute pe şosea pentru a ne încadra în program, am mai trecut printr-un punct de control chinezesc unde ofiţerul de legătură, dl. Tashi, a prezentat oficial documentele. După încă o ora am ajuns în Tingri, ultimul orăşel înaintea CBC (tabera de baza chineză).

Tingri se află la 4350 m, în podişul tibetan; este un oraş mic, cu un viitor cert doar din prisma expediţiilor care au că destinaţie Everest şi Cho Oyu. Având maxim 100 de case, îţi trebuie 30 minute să îl străbaţi de la un capăt la altul, dacă mergi cu vântul în faţă şi 15 minute, cu vântul în spate. Sunt câteva magazine universale, 2-3 restaurante şi 2-3 hoteluri. Am uitat să menţionez că fiecare locuitor al Tingri-ului îşi are corespondentul canin; astfel, după lăsarea întunericului nu este recomandat să te aventurezi în afară hotelului. Nici nu îmi vine să cred cu cât nesaţ povestesc şerpaşii cum au fost muşcate persoane care trebuiau să plece pe Everest şi cât tam-tam a fost pentru a face rost de un vaccin tocmai din Nepal, adus pe calea aerului în Kodari, traversat pe sub mâna la graniţa şi transportat cu jeepul tocmai aici.

Ai senzaţia că te afli la capătul lumii, că nu se mai află nimic după munţi; te simţi apăsat de acest pustiu, tocmai de aceea nu ştiu cum se acomodează oamenii  de aici să trăiască în aceste condiţii.

În ziua în care am ajuns am luat un prânz bogat în fibre, una mai vegetală şi mai fiartă ca cealaltă şi, după ce ne-am înarmat cu beţele de treking pentru câini, ne-am dus să vizităm oraşul. Oameni îmbrăcaţi în culori vii şi copii sărăcăcioşi, arşi în obraji de soare, alergau pe strada centrală de la un colţ la altul ţipând sau chicotind. Am fost întâmpinaţi nu cu pâine şi sare, ci cu vânt şi nisip, astfel că, la întoarcerea în hotel, eram plini de praf şi în albul dinţilor. A urmat un somn bun şi cină.

Primele priviri spre Everest

A doua zi, pe 15 aprilie, am hotărât să facem o tură de aclimatizare pe unul dintre vârfurile din jur. Am pornit după micul dejun. Vârful se află la 15 minute de mers pe şosea. Din nou mult praf, nisip şi pietre...pare totul atât de sterp şi rigid. Te uitai de jur împrejur şi nu se vedea nici un petic verde. În acelaşi timp a fost pentru prima oară în această expediţie când am văzut Everestul. Ne-am bucurat mult, pentru că am văzut după atât timp obiectivul pentru care trudim de doi ani.

Ascensiunea până pe vârf, la 4700 m, a durat o ora jumătate. În zare se vedeau Everestul şi Cho Oyu, atât de clar era cerul şi senin afară. Munţii se aşterneau minunat în zare, dominau totul în jurul lor şi în acelaşi timp îţi lăsau senzaţia că la ei se termină lumea. Pe vârf am făcut poze pentru sponsori şi am stat să admirăm priveliştea şi să ne bucurăm de peisaj. A urmat o coborâre scurtă şi masa de prânz.

Ultima baie în civilizaţie

Pentru că mai aveam ceva timp după-amiază şi aflasem că în zona se află nişte izvoare termale, ne-am propus să facem o vizită. Ne-am îmbarcat toţi şapte într-un jeep (noi patru şi şerpaşii) şi am pornit spre cele mai apropiate izvoare, aflate la 8 km de Tingri. Drumul a fost scurt şi ne-am văzut ajunşi în curtea unei case, unde se afla un bazin, destul de mic şi de murdar. Într-o cameră mai era un bazin (bazin însemnând în primul caz o adâncitură în stanca, iar în cazul doi un bazin cu faianţă care în mijloc avea din nou stâncă şi în care se aflau izvoarele). Am început să ne tocmim pentru intrare şi după o lungă dezbatere, cu şerpaşii pe post de traducători, am stabilit preţul. Acum întrebarea era unde să facem baie.

Aveam două variante - înăuntru, unde nu există acoperiş şi apa era până la glezne, dar am fost asiguraţi că în vreo trei ore se umple bazinul, şi varianta de afară, unde apa era ceva mai mare, dar destul de murdară. După ce am aşteptat jumătate de oră în camera şi am văzut că a crescut nivelul apei cu 2 cm, am hotărât să ne aventurăm afară. Apa era minunată, din când în când bătea vântul şi soarele ne mângâia. Am stat două ore în bazin şi tot nu ne venea să mai ieşim afară. 

A fost o binemeritată relaxare înainte de ascensiune şi o binemeritată ultimă baie în civilizaţie... pentru că urmează să urcăm la 5200, în CBC (tabăra de baza chineză).

 

Echipa Everest România

Echipa care încearcă cucerirea Everestului în a doua expediţie integral românească din istorie este formată din gălăţeanul Tibi Pintilie, logodnica sa Oana-Maria Harabagiu, la fel de pasionată de munte ca el, şi vechiul său camarad din multe alte ascensiuni, Adrian Fako. Alături de cei trei se află şi băimăreanul Gabriel Motica, care să-i susţină până în tabăra de bază avansată (6.400 m.) sau în următoarea (peste 7.000 m.). Everestul, cel mai înalt vârf de pe planetă, se află la o altitudine de 8.848 de metri.

Citit 2885 ori Ultima modificare Luni, 21 Aprilie 2014 16:37

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.