Şi, deodată, aşa, ca din senin, au apărut antrenorii...(II)

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Mai am un bibic. Tot în Ţiglina 17 îl am. Şi acesta, ca şi acel din ziarul de ieri, e băiat "giorno", cum îi place să se alinte în limba lui Giani Morandi. Că a fost în Italia, la muncă. Şi nu numai în Italia a fost. Şi în Anglia, şi în Elveţia, şi în Olanda a fost. Ultima dată, a fost în Belgia, chiar în oraşul în care se petrece Parlamentul UE, adică unde nişte Adrian, nişte George şi nişte Elena ne-au făcut de "rahatul/râsul universului cosmic", aşa, să repet ce-a zis actorul Valentin Uritescu, fiindcă tare bine şi adevărat a zis. Cest bibic locuieşte la optzeci de javre distanţă de mine, cu patruzeci de javre mai departe decât bibicul cu motocicleta parcată aiurea-n patria doamnei Angela Merkel şi amendată drastic, fără drept de apel. Să se-nveţe minte domnişoara Motocicletă şi să nu mai care târtani prin ţara lui Heydegger. Mai ales că, în "Repere pe drumul gândirii", filozoful din Freiburg a dat (ne-a dat) cea mai limpede definiţie a ceea ce suntem, ori, cu certitudine, tindem să devenim: "Nimicul este absenţa totală a deosebirii!"...Nu?

Cum ziceam, revenind la bibicul încondeiat, şi acesta-i bun ca pâinea cea caldă, şi acesta-i bun de pus pe rană, şi acestuia-i place să mă coase şi să mă descoase, să mă iscodească...dar, în special, are o poftă diavolească să mă informeze milimetric despre ce a păţit, ce a văzut şi auzit prin regatul poetului Emile Verhaeren, din care citesc şi citez "Porcii", un sonet tradus de Lazăr Iliescu, sonet umplut cu miez şi sugestii apetisante: "Porci mari, cu pielea roză şi grasă, cu purcele,/ Împestriţau livada şi grohăiau sonor;/ Vârându-se-n gunoaie, prin curţi şi pe ogor,/ Bălăbăneau lăptoase şi pline ţâţe grele./ În bălegarul moale, de soare cald brăzdat,/ Intrau până la burtă în zeama puturoasă;/ Adulmecându-şi udul din balega cleioasă,/ Simţeam fiori cum parcă prin piele îi străbat./ Noiembrie era luna tăierilor. Prin curţi, îşi ţâţâiau în ţărnă, greu, ţâţele sub burţi./ Erau grăsime numai: ochi, gât şi fălci şi coadă./ Când le pârleau şoriciul şi părul lucitor,/ Curgea printre şezuturi osânza de la noadă.../ Şi se-ncingea foc vesel pe rugul morţii lor".//...Nu?...Orice asemănare (nu) este întâmplătoare?!...

Şi mă informează: "Nea Ionule, eram, într-o zi, prin marginea oraşului Bruxelles, în apropierea unui grup de pubele!...iar un palicar se piteşte printre ele şi începe să urineze, fără nici o ruşine!...şi, aşa, deodată, ca din senin, au părut antrenorii de civilizaţie!...şi au pus furtunurile cu apă pe nesimţit!...Ai văzut la noi aşa ceva?...Suntem gasteropode!"...

Citit 2996 ori Ultima modificare Joi, 21 August 2014 17:15

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.