* Acum antrenor principal la Dunărea Brăila şi totodată la CSS Galaţi, Alexandrina Soare este una dintre cele mai marcante personalităţi din istoria handbalului feminin gălăţean * Are un palmares impresionat, atât în teren, ca sportivă, cât şi ca antrenor, ultima sa performanţă fiind obţinută în sezonul trecut, medalie de bronz în Liga Naţională feminină
La 15 ani, practica atletismul şi s-a apucat de handbal în condiţii ciudate, de teama corigenţei. „Profesoara mi-a spus că mă lasă corijentă dacă nu vin măcar la un antrenament la handbal. Şi aşa am ajuns să fac performanţă în acest sport”, a povestit Alexandrina Soare.
A câştigat trei titluri de campioană naţională la junioare cu echipa CSS Galaţi, iar la 18 ani juca în lotul naţional de tineret, cu care a câştigat în 1987 medalia de aur la Balcaniada de la Ankara (Turcia). Dorită atunci de trei echipe din prima ligă, a preferat să rămână la Galaţi, transferându-se la Oţelul, într-o echipă de senioare formată din... junioare. Erau campioane la junioare, iar cinci dintre ele activau şi în Divizia B, întrucât regulamentul federaţiei permitea acest lucru. S-a promovat cu Oţelul în „A”, toate jucătoarele aveau 18 ani, dar cea mai tânără echipă a campionatului a retrogradat. S-a revenit în 1992 în prima ligă, iar de atunci nu s-a mai retrogradat până în 2013, la un an după ce Oţelul devenea Danubius.
Alexandrina Soare a făcut parte din echipa Oţelului care s-a calificat pentru prima oară în Cupa EHF, în 1995, însă în acelaşi an se producea prima accidentare, care avea să îi pună capăt carierei atât de promiţătoare. În timpul unui meci la Baia Mare a suferit o ruptură de tendon achilian şi a stat un an de zile în recuperare. În 1996 a reînceput să joace, dar a avut ghinionul de a suferi o accidentare similară, la celălalt picior.
Prima femeie-antrenor din prima ligă
În acea perioadă şi-a început cariera de tehnician. Primii doi ani a fost secund al lui Cornel Bădulescu, iar în octombrie 1998, după ce acestuia i-a expirat contractul, a fost instalată ca antrenor principal la Oţelul. La 30 de ani, devenea prima femeie-antrenor din prima ligă!
La finalul acelei ediţii de campionat, s-a obţinut calificarea în Cupa EHF, competiţie în care Oţelul a ajuns până în semifinale.
Citeşte şi: Campania VL "Profesioniştii"/ Dan Ujeucă, arhitectul îndrăgostit de vapoare
În sezonul 1999-2000, a condus Oţelul până în semifinalele Cupei Cupelor, ratând la limită accesul în ultimul act în faţa uneia dintre marile echipe din Europa în acel moment, Ikast (Danemarca). S-a câştigat meciul tur la două goluri diferenţă, dar s-a pierdut în deplasare la trei goluri.
A mai antrenat echipele Remin Deva, Dunărea Brăila - pe care a preluat-o din liga secundă şi a dus-o până în cupele europene, HCM Roman şi echipa naţională de tineret a României. A revenit la Galaţi, unde a trăit dezamăgirea carierei cu HC Danubius. Cu un lot redus valoric, a retrogradat din prima ligă anul trecut, apoi a încercat să readucă echipa imediat în primul eşalon. Însă, Danubius a pierdut multe jucătoare, transferurile ce i-au fost promise nu s-au efectuat şi, cu o echipă fără perspective de performanţă, în cele din urmă a renunţat, iar din ianuarie a preluat din nou pe Dunărea Brăila, formaţie din Liga Naţională cu care a încheiat campionatul pe podium, pe locul trei.
Cea mai frumoasă amintire din handbal
Alexandrina Soare ne-a mărturisit că bucuria cea mai mare din lumea handbalului a trăit-o în urmă cu 14 ani, pe 7 martie 2000: „De ziua mea, Oţelul a câştigat la Galaţi returul cu Vasas Budapesta şi s-a calificat în semifinalele Cupei EHF. O sală întreaga mi-a cântat atunci «Mulţi ani trăiască», a fost foarte emoţionant şi acel moment nu-l voi uita niciodată”.
Citeşte şi: Campania VL "Profesioniştii"/ Anna Burtea, doctor pentru "Inimă de Copil"
