Ziua primului moment memorabil din cariera fenomenală a celui desemnat de cititorii “Vieţii libere” cel mai bun sportiv gălăţean al ultimului sfert de veac, Lucian Bute, a fost 19 octombrie 2007.
Boxa pentru prima dată într-un meci pentru centura cu diamante, titlul de campion mondial la profesionişti. L-a înfruntat pe Alejandro Berrio, care era deţinător al centurii. Stângaciul din Pechea şi-a dominat copios adversarul şi, chiar dacă meciul nu se termină înainte de limită, cei trei arbitri judecători, doi mexicani şi un canadian, ar fi acordat romanului victoria la puncte, după 12 reprize.
Cu excepţia reprizei a 3-a, când columbianul l-a pus în dificultate pe Bute, românul a punctat mai mult în celelalte reprize. Începând din repriza 5, Bute a boxat cu ochiul drept tumefiat, dar a ştiut să îşi protejeze această zona sensibilă. După un meci ce părea să se îndrepte către o decizie la puncte, în runda a 11-a, penultima, “Mister KO” şi-a prins adversarul într-un colţ al ringului unde i-a administrat un croşeu, o directă şi un upercut de stânga în figură, doar corzile oprindu-i lui Berrio prăbuşirea la podea.
Arbitrul a oprit meciul şi astfel Bute a devenit al treilea român campion mondial la box profesionist după Mihai Leu (1997, categoria supermijlocie, versiunea WBA) şi Leonard Doroftei (2002, 2003, categoria superuşoară, versiunea WBA).
Au urmat alte nouă momente memorabile din cariera lui Lucian, identice, devenind astfel, prin cele zece victorii în meciuri ce au avut ca miza centura de campion mondial, cel mai performant pugilist român la profesionişti din toate timpurile.
