* Când, unde, ce costuri presupune şi de ce e bine să-ţi duci juniorul la Patinoar pentru a deveni campion în mânuirea crosei şi pucului
Prin anii ’70 - ’80, aproape că nu exista copil, în special dintre cei crescuţi în zona „Aviaţiei”, care să nu fi intrat măcar o dată pe gheaţa Patinoarului visând să devină un Berdilă, Gherghişan, regretatul Toni Marcu, Moroşan, Burada sau Fulga, idoli în oraş şi adevărate legende ale hocheiului gălăţean. A urmat generaţia lui Nuţu, Geru şi Radu Viorel, iar acum, odată cu titlul de campioană câştigat de Dunărea în primăvara acestui an, a reapărut emulaţia printre puştii Galaţiului şi chiar printre părinţii care-şi doresc să-şi vadă juniorii patinând pe urmele lui Donika, Chernenko, Goga sau mereu tânărul şi performantul Radu Viorel.
„A însemnat enorm titlul de campioană pentru a-i face pe cei mici să iubească hocheiul. S-a umplut din nou gheaţa de «bondari», am peste 60 de copii la antrenamente. Sper să revenim la vremurile când jumătate din echipa naţională era formată din gălăţeni”, spune jubilând Ion Berdilă, antrenorul care se ocupă de grupele celor mai mici ca vârstă de la CSM Dunărea, sub 10 şi sub 12 ani.
De ce să-ţi îndrumi copilul la hochei?
„Ca la orice sport, mişcarea e sănătate curată. În plus, antrenamentele pe gheaţă înseamnă vaccin natural împotriva răcelilor, imunizare prin hochei. Apoi, hocheiul are un aport fantastic în educaţia copilului. Îi creşte capacitatea de gândire şi mai ales de a lua decizii rapide şi corecte. E sport de echipă, îi învaţă să fie sociabili, ce înseamnă grupul, să trăieşti pentru ceilalţi şi prin ceilalţi dintr-un colectiv. Hocheiul îi disciplinează şi responsabilizează. Ca beneficii pentru sănătate spun doar că nu întâmplător cele mai răsunătoare exemple de longevitate din sportul românesc sunt din hochei, chiar ale gălăţenilor Andrei Nuţu, Cătălin Geru şi Radu Viorel. Totodată, majoritatea foştilor hocheişti sunt oameni realizaţi în viaţă, mulţi oameni de afaceri cu succes, hocheiul i-a educat pentru viaţa cotidiană”, şi-a expus rapid Ion Berdilă pledoaria pentru hochei. „Şi încă ceva, patinajul înseamnă echilibru, stabilitate din punct de vedere fizic. Astfel, hocheiul poate fi cea mai bună pregătire preliminară pentru practicarea ulterioară a oricărui alt sport. Nu degeaba mai toţi hocheiştii sunt foarte buni jucători de baschet sau fotbal, iar cel mai cunoscut astfel de exemplu este cel al lui Dănuţ Lupu”, a continuat imediat Ion Berdilă, aproape imposibil de oprit când începe să vorbească despre hochei.
Costuri relativ reduse
Conform antrenorului din „fabrica de talente” de la Dunărea, vârsta optimă pentru a începe practicarea hocheiului este între 5 şi 7 ani: „Poate să înceapă, teoretic, până pe la 10 ani, mai târziu e foarte greu pentru că antrenorul nu poate lucra cu el la iniţiere în condiţiile în care ceilalţi de vârsta lui sunt cât de cât avansaţi”.
Cel puţin pentru primele luni, părinţii nu trebuie să cheltuie nimic, nu se percepe taxă şi se oferă echipamentul minim de care este nevoie. „Le oferim patine, tricou, apărători şi cască neapărat cu grilă, să nu fie vreo problemă nici dacă va cădea cu barba de gheaţă. Este drept că-s învechite, dar măcar ştiu că-s protejaţi. M-am gospodărit şi am reciclat chiar şi din ce s-a dat la casare. Am avut grijă să le întreţin, le igienizăm mereu şi avem cu ce să începem. Am patine şi din 1980, chiar şi câteva cu lama dublă, cum se mai foloseau atunci. Inclusiv patinele cu care eu intru acum pe gheaţă sunt din 1980, le am de când am fost la Lake Placid”, a spus Ion Berdilă, care a fost singurul hocheist gălăţean care a participat la Jocurile Olimpice, în 1980.
La crosă se ajunge mult mai târziu, astfel că pentru început nici de mănuşile speciale nu e nevoie, sunt bune şi cele de schi. „Părinţii care doresc patine noi şi îşi permite, desigur că pot să-şi cumpere. La magazinul de la Patinoar, cele mai ieftine sunt cam 180 de lei şi sunt de calitate. Ulterior, când se ajunge la crosă şi puc, mai facem chetă şi cumpărăm de la SH. Pentru o crosă, preţul începe de la 80 de lei, ce avem noi sunt destul de uzate. Părinţii care doresc un set nou de echipament complet, exceptând patine şi cască, îl pot cumpăra la un preţ sub cel pe piaţă prin intermediul prietenilor noştri din lumea hocheiului. Costă maxim 300 franci elveţieni. Te ţine trei sezoane, iar apoi, dacă ai grijă de el, când rămîne mic mai poţi recupera din investiţie vânzându-l la cei mai mici. Deşi la prima vedere pare că echipamentul de hochei este costisitor, uite că nu e aşa, comparativ cu celelalte sporturi chiar e cu cheltuieli mai mici”, a mai spus Berdilă.
De asemenea, o mică problemă sunt deplasările, cam şase-şapte pe sezon, unde cheltuielile sunt acoperite de părinţi. „Mergem pentru turnee aproape, la Buzău şi Bucureşti, ne organizăm bine şi nu ne costă usturător. Avem un Comitet de Părinţi care se ocupă să avem tot ce trebuie, am norocul de părinţi deosebiţi, devotaţi sportului, care au văzut că fericirea pe care o are copilul pe gheaţă nu i-o poate oferi în altă parte. Tot ce mai e nevoie prin vestiar, cumpără ei direct, ca să nu lăsăm loc de discuţii. Nu ne lipseşte nimic din vestiar, avem de la pahare de unică folosinţă şi dozator de apă, până la cornuri”, a precizat antrenorul.
Pentru a face faţă numărului mare de copii, acesta are ca „secunzi” la fiecare antrenament 6-7 foşti hocheişti, „care ştiu ce au de făcut, nu lucrează după ureche”.
Părinţii care abia de acum încolo vor să-şi ducă copii la hochei, o pot face direct la Ion Berdilă, la Patinoar, în fiecare zi de luni până vineri, în intervalul orar 18,30 - 19,00. Antrenorul a ţinut să încheie cu un mesaj: „Îi aşteptăm cu mare drag, dar îi avertizez pe părinţi că aici nu e fără frecvenţă, nu admit absenţe decât în situaţii speciale. Capacitatea noastră e limitată faţă de cât de mulţi copii vor să facă hochei, să se gândească că pot ţine ocupat locul unui alt copil”.
Foto Adrian Ursache
