* S-a retras definitiv la 54 de ani, o ciroză hepatică dublată de un cancer limfatic doborându-l când nimeni nu se aştepta * Nicolae Burcea, deşi bolnav, a dorit să plece în Emiratele Arabe Unite pentru a antrena o echipă de prim eşalon, dar a fost deturnat în ultima clipă spre un spital din Paris * Joi seară, fostul mare număr 10 şi-a luat rămas bun de la viaţă *
Cine a fost Nicolae Burcea?
- născut pe 7 februarie 1955 la Drăcşani (judeţul Teleorman);
- căsătorit cu Alina, i-a rămas în urmă o fiică - Lavinia, şi două nepoţele stabilite la Kuala Lumpur (Malaiezia);
- cariera de jucător: CFR Roşiori, FC Argeş, FCM Galaţi, CS Botoşani, Oţelul Galaţi, FC Hisson (Franţa);
- a adunat peste 30 de selecţii în echipele naţionale de juniori şi tineret ale României;
- a fost conducătorul de joc al Oţelului în marea victorie cu Juventus Torino, din septembrie 1988 (1-0 în Cupa UEFA);
- cariera de antrenor: FC Hisson, Alfortville (aici a fost şi director tehnic al Centrului de Copii şi Juniori), Dunărea Galaţi, Gloria Buzău, L’Etoile de Congo (Congo);
- s-a stins din viaţă la Paris, cu două zile în urmă.
„Generos şi blând”
Tehnic, orientat, subtil, clarvăzător. Aşa era considerat de foştii săi antrenori cel mai mare număr 10 din fotbalul gălăţean, coordonatorul de joc de la care pleca pasa sclipitoare, un soi de „ton la cântec” în sportul-rege.
Generos, blând, spiritual, glumeţ. Astfel îl caracterizează prietenii, foştii colegi, familia pe omul sub mustaţa căruia de fiecare dată se ascundea câte un zâmbet, individ care nu ştia să se încrunte.
Despre Nae Burcea se vorbeşte la trecut începând de joi seară, deşi simpaticul interlocutor – presa nu l-a ocolit niciodată, el chiar ştia ce şi cum să spună când se afla în faţa microfonului! – avea numai 54 de ani.
Boala l-a lovit fără cruţare chiar în momentul în care fostul mijlocaş se pregătea să plece în Emiratele Arabe Unite pentru a antrena o formaţie de prim eşalon!
„Simţeam că nu-l voi mai vedea în viaţă”
Nicolae Burcea avea de ceva vreme hepatită, însă totul părea sub control. Niciodată nu se plânsese românul stabilit la Paris din 2001 că l-ar chinui virusul şi cei care acum îl plâng jură cu mâna pe inimă că nu-l ştiau să bea, să fumeze sau să facă alte excese.
În ultimele luni însă, Nae începuse să sufere evident, slăbise mult şi apropiaţii ştiau deja că el are ciroză hepatică. „Ca să ne dovedească faptul că nu-l dărâmă nimic şi că are boala sub control, semnase un contract cu o echipă din Emirate şi abia în ultima clipă a fost întors din drum”, povesteşte Costel, unul dintre vechii săi amici.
Cel care l-a trimis la Paris pentru internare a fost Marius Stan, fostul coleg de cameră al lui Burcea. „Pe zi ce trece îl vedeam cum se stinge şi în momentul în care l-am urcat în avion, cineva parcă îmi spunea că nu-l voi mai vedea în viaţă”, mărturiseşte directorul general al Oţelului, înecat în lacrimi.
Săptămâna trecută a intrat în comă
Spitalizat în urmă cu aproape două săptămâni, mereu vivacele Nae a intrat în comă profundă, medicii diagnosticându-i şi un cancer limfatic.
Aşadar, jucătorul lui FCM Galaţi şi Oţelul din anii ’70-’80 avea doi adversari teribili de driblat. Glezna îl mai ţinea – o demonstrase acum trei ani la celebrarea a 18 ani de la marea victorie cu Juventus Torino, din 1988(!!) – dar el, băiatul care fusese iubit de public ca nimeni altul, era deja într-o lume a viselor care nu se mai termină niciodată.
„Am ţinut legătura zilnic cu Alina, soţia lui, şi am tot sperat să-şi revină, deşi era foarte greu. Doamne, cât de mult a suferit în ultimele luni. Când am aflat joi seara că a murit, m-am îndoit de plâns”, spune şi Ilie Hagioglu, cel care l-a avut coleg la FCM Dunărea şi care îl cununase şi-i botezase fiica.
Oţelul ’88 şi-a pierdut al doilea titular
Echipa care pe 7 septembrie 1988 uimea întreaga Europă cu victoria în faţa „Bătrânei Doamne” şi-a pierdut alaltăieri cel de-al doilea titular.
După Surian Borali, care s-a sinucis la început de ’89, Nicolae Burcea îl urmează la aproximativ 20 de ani, şi probabil că deja pun bazele unui dream-team în Ceruri.
„Ce băiat era, nu te puteai supăra pe el niciodată! Era plăcut, de viaţă, nu ştiu să fi avut vreun duşman”, adaugă Hagioglu, iar Stan, afectat rău de tot, zice că „mai mult am stat cu Nae în cameră, decât cu soţia mea”.
„E ca o bombă”, a spus şi Relu Călugăru, portarul din acea vreme a Oţelului, iar Ion Viorel, care a antrenat alături de Nae, jură că are nevoie de spitalizare pentru a-şi reveni dintr-un asemenea şoc.
„Doamne, aşa de tânăr, mi s-au muiat genunchii”, a reacţionat şi Puiu Antohi, cel care aştepta pase de la Nae pentru a marca un gol.
Acum, teleormăneanul devenit celebru la Galaţi schimbă pase cu îngerii. Dumnezeu să-l ierte!
Explicaţie foto: Nae şi-a luat rămas bun de la publicul gălăţean cu zâmbetul pe buze. Ieri, site-urile de specialitate erau pline de mesajele de condoleanţe ale suporterilor Oţelului, ale gălăţenilor, care i-au transmis „Te vom iubi mereu!”
