La 18-20 de kilometri de Chişinău se află localitatea Mileştii Mici. Probabil că multă lume nici n-a auzit, până acum, de această localitate basarabeană, în care se află un obiectiv turistic şi vinicol cum altul nu mai găseşti pe întregul mapamond. Acolo, în Mileştii Mici, se află un gigantic complex de galerii subpământene şi pivniţe încăpătoare, la o adâncime ce variază între 30 şi 85 de metri şi a căror lungime este de… 250 de kilometri. Din aceşti 250 de km, 55 de kilometri sunt utilizaţi pentru depozitarea unor vinuri alese, aşa cum doar fraţii noştri de peste Prut ştiu să facă. Predomină vinurile roşii, în vreme ce vinurile albe şi cele de desert au o pondere de 30 la sută.
Subteranele de la Mileştii Mici sunt caracterizate de două superlative: cel mai lung ansamblu de beciuri din Europa şi colecţia cea mai bogată de vinuri de pe continent. Cele mai vechi vinuri datează de acum 43 de ani. La momentul înscrierii în Guinness Book cu titlul de cea mai mare colecţie de vinuri de pe continent, beciurile de sub glia Mileştilor adăposteau 1.500.000 de sticle de vin. Acum colecţia a crescut, la 2.000.000 de sticle. Oare cine-ar fi crezut că împărăţia lui Bacchus (Dionysos) se află în fermecătoarea noastră Basarabie?!
Poate că, în drumul său legendar către ţinuturile de dincolo de fluviul Indus, pe care intenţiona să le cucerească, Dionysos – zeu al fertilităţii şi al viţei de vie a făcut un popas între Prut şi Nistru, învăţându-i pe strămoşii moldovenilor cum să prepare licoarea înmiresmată care, dacă-i băută cu măsură, îl face pe om să simtă o fărâmă din bucuria zeilor.
Şi poate că pietrele de la Cheile Bâcului, pomenite în scrierile lui Cantemir, Densuşianu şi Haşdeu, au fost numite astfel după Bacus (Bacchus), celălalt nume al lui Dionysos. Sau, cine ştie, poate că Dionysos era în Basarabia la el acasă, deoarece, în mitologie, este considerat un zeu al cărui cult a pornit din lumea tracă de la nord de Balcani, spre a ajunge înspre vest până la Roma şi înspre est, până departe, pe meleagurile udate de către fluviul Indus.
Foarte probabil, legendele legate de Dionysos au sâmburele lor de adevăr istoric. Cât priveşte istoria cunoscută a localităţii Mileştii Mici, aceasta începe cu prima atestare, de la 1655, şi este strâns legată de producerea de vinuri.
În interiorul labirintului de galerii temperaturile au valori care oscilează foarte puţin, între 12 şi 14 grade Celsius. Angajaţii care se ocupă de colecţia de vinuri se folosesc adesea de biciclete, pentru a se deplasa de-a lungul culoarelor subpământene tixite cu butoaie şi butelci de vin de soi.
Deşi este deja uriaşă, colecţia de vinuri a Mileştilor se află în extindere. Mai e loc destul, de vreme ce nu este folosită decât o mică parte din lungimea sistemului de tuneluri. Cum au luat naştere aceste galerii incredibil de lungi? Nu, nu vă gândiţi la ciudăţenii, fiindcă n-au fost săpate nici de uriaşi, nici de atlanţi sau extratereştri!
Sunt galerii vechi (sau mai noi) rămase în urma exploatărilor de calcar, fiind opera unor oameni obişnuiţi, ce-au depus o muncă titanică. Se spune că tunelurile labirintului subpământean ajung până în marginea Chişinăului.
Dacă, aşa cum spune legenda, Dionysos a pornit din Tracia, în vechime, pentru a ocupa India cu oastea sa, vinurile de la Mileştii Mici şi-au cucerit, astăzi, locul lor special pe pieţele din Taiwan, China, Japonia!
Sursa: cunoastelumea.ro
