Abordarea oraşului Kyoto e destul de dificilă. Ai obiective de vizitat în toate zonele oraşului, care se întinde pe o suprafaţă mare. Începi drumul cu autobuzul având ca primă zonă de abordare partea de est. Mai exact, templul Ginkaku-ji - Pavilionul de Argint. Ginkaku-ji este, de fapt, un templu Zen budist, ale cărui baze au fost puse de shogunul Ashikaga Yoshimasa, care şi-a construit locuinţa de “bătrâneţe” exact pe locul în care se află templul. Şi pe care a modelat-o exact după Kinkaku-ji (Pavilionul de Aur), locuinţa bunicului său, aflată la poalele munţilor Kitayama. După moartea lui Yoshimasa, în 1490, casa acestuia a fost convertită în templu.
Kyoto
Centrul administrativ al prefecturii Kyoto
Se aflǎ pe insula Honshu, în regiunea Kansai, lângă Osaka
A fost capitală imperială a Japoniei pentru mai mult de o mie de ani (794-1868)
Are un dialect aparte (kyō kotoba), cu o istorie lungă, reflectată în rafinata cultură a acestui oraş
Frumuseţea locului în care se află Ginkaku-ji e răpitoare, amplasamentul este într-o pădure montană, pe care o parcurgi minunându-te la fiecare pas. În ciuda numelui său, templul nu este acoperit cu argint şi nici nu a fost vreodată. Se spune că i s-a dat acest nume pentru a fi în contrast cu Pavilionul de Aur (care chiar are legătură cu metalul nobil). O altă explicaţie ar fi că atunci când lumina lunii bătea direct pe acoperişul templului, acesta părea de argint. Asta se întâmplă pe vremea când acoperişul era vopsit cu lac negru. Ca majoritatea clădirilor japoneze, Ginkaku-ji a trecut prin multe calamităţi, de la incendii la cutremure, fiind în permanenţă reconstruit şi renovat, adaptat zonei seismice.
După Pavilionul de Argint o să mergeţi spre nordul oraşului, pentru a vedea Kinkaku-ji, Pavilionul de Aur. Este unul dintre cele mai vizitate obiective turistice din Kyoto şi asta se va vedea imediat. Foate mulţi turişti vizitează clădirea cu trei niveluri, acoperită cu foiţă de aur, care se oglindeşte în mod ireal în heleşteul pe malul căreia e construită. După momentul “aglomerat” de la intrare, începi să explorezi un areal oarecum asemănător cu cel de la Ginkaku-ji, însă parcă nu chiar la fel de fermecător. Kinkaku-ji este, precum fratele sau de “argint”, un templu Zen, care, aşa cum spuneam mai sus, a fost iniţial locuinţa bătrânului shogun Ashikaga Yoshimitu, bunicul lui Yoshimasa. Acesta a lăsat în testament ca locul să fie transformat în templu şi dorinţa i s-a respectat întocmai, după moartea sa din anul 1408. Evident, şi Kinkaku-ji a suferit mult de-a lungul timpului. Cum însă japonezii au răbdarea, migala şi pasiunea de a-şi reconstrui ţara şi clădirile, Pavilionul de Aur a fost de fiecare dată reconstruit după modelul iniţial. Actuală versiune datează din 1955.
Deşi clădirea aurită (şi, pentru unii, uşor kitschoasă) îţi fură privirile cu strălucirea ei, templul are de oferit şi câteva alte lucruri încântătoare în imediată vecinătate. Printre ele, altarul Shinun, aflat la capătul unor scări de piatră, dedicat zeului templului, apoi o grădina în care Yoshimitu obişnuia să adune apă de la un izvor natural, pentru ceremoniile de ceai pe care le organiza. Lângă acesta se află şi o micuţa cascadă, ce se prăvale într-un bazin de piatră în care se presupune că există crapi koi. Pe un eleşteu din apropiere se află o pagodă cu imaginea celor patru Buddha. Pagoda e dedicată şarpelui alb sau dragonului, care controlează rezervele de apă ale templului. Pe drumul spre ieşire se află o casă de ceai, ridicată în onoarea vizitei împăratului Go-Mizuno-o, în secolul al XVII-lea, o altă mică grădina în care poţi servi ceai japonez matcha (pentru 500 de yeni), precum şi alt templu de dimensiuni reduse, care ascunde statuia lui Fudo Myoo, unul dintre cei cinci regi ai înţelepciunii, protector al budismului.
(Sursa: tuktuk.ro)