Puţină istorie/ Biserica Sf. Nicolae, guvernatorul Moscovei şi gubernia Moldova

Puţină istorie/ Biserica Sf. Nicolae, guvernatorul Moscovei şi gubernia Moldova
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Înainte vreme, personalităţile de seamă erau îngropate în interiorul sau măcar în curtea bisericilor. Şi la Biserica Sf. Nicolae au fost aşezate sub lespede oasele primului consul al Austro-Ungariei, Iosif Manzuoli de Corolari, în 1825. Iar la 1806, au fost aşezate rămăşiţele pământeşti ale „generalului Prozorovsky”, mareşal al armatei ruseşti în Principate din 1808. Credem că este vorba despre prinţul Alexandru Alexandrovici Prozorovsky (1732-1809, deci nu 1806), decorat şi pentru luptele de cucerire a Crimeii (temă actuală şi acum!) şi fost Guvernator al Moscovei.

Tablou de D. Levitsky

Că istoria se repetă o dovedeşte şi înţelegerea între împăraţii Napoleon Bonaparte şi Alexandru I, ţarul imperiului rus, asemănătoare cu cea dintre Hitler şi Stalin, făcută pentru a fi apoi încălcată. Iată: „în 1807, la 19 noiembrie, bucurându-se acum de alianţa cu Napoleon, ţarul Alexandru I îi cerea acestuia asentimentul pentru anexarea principatelor, acord comunicat prin ambasadorul francez la Petersburg, Coulaincourt, în februarie 1808: „Anexarea Valahiei şi Moldovei umple o pagină a istoriei. Imperiul Majestăţii Voastre realizează ce au dorit înaintaşii.” La 1 mai acelaşi an, ţarul îi spunea încă o dată lui Coulaincourt că: „Ambiţia mea nu va fi alta decât Valahia şi Moldova.” O spune istoricul Mircea Rusnac, Doctor în Istorie, pe www.istoria.md, aducând amănunte interesante despre generalul care era feldmareşal, fiind responsabil pentru înfiinţarea guberniilor româneşti şi transformarea într-un veritabil deşert a Basarabiei, după rechiziţionări! „În tratatul secret încheiat cu Napoleon la Erfurt la 12 octombrie 1808, împăratul francez „accepta” anexarea de către Rusia a principatelor şi atingerea de către ea a liniei Dunării.” Napoleon recunoştea, cinic: „Noi nu putem să ne ciocnim; lumea e prea mare. Eu nu voi insista ca dânsul (ţarul) să evacueze Moldova şi Valahia. Să nu insiste nici el ca eu să evacuez Prusia.” Spune istoricul: „După celebra notificare a încorporării lor la Rusia, principele Prozorovski avea pregătit şi un proiect de divizare a lor în patru gubernii: Basarabia, Moldova, Muntenia şi Oltenia, iar generalul Kamenski, comandantul Armatei Dunărene, îi propunea deja ţarului să cedeze Oltenia Austriei, în schimbul Bucovinei. Această propunere chiar a fost făcută Austriei, dar curtea vieneză a respins-o.”

Direcţia de Cultură mai notifică şi că „Fiicele generalului [Prozorovski] au donat odoare bisericii "Sfântul Nicolae" din Galati, şi au deschis un cont de 10.000 ruble la banca din Odessa, ale cărui dobânzi urmau a se transmite bisericii la fiecare zece ani. Banii au fost trimişi o singură dată".

Sfântul-marinar şi portul Galaţi

Să-l pomenim şi pe patronul spiritual: cea mai cunoscută minune a Sfântului Nicolae este că a liniştit apele mării într-o călătorie pe corabie spre Palestina, ba chiar, ca marinar, fiind singur supravieţuitor al unui naufragiu din care a scăpat datorită rugilor sale, şi-a înviat apoi tovarăşii corăbieri, fiind astfel considerat patronul marinarilor. Ori, Galaţii au fost şi sunt un port important al Dunării maritime, care merita acest patron de suflet! Tradiţia populară îl arată şi ca protector al copiilor, dar şi… al hoţilor, care nu ne lipsesc, slavă Domnului, nici azi.

Citit 1161 ori Ultima modificare Miercuri, 01 Octombrie 2014 19:10

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.