Dinastia Yuan nu a fost, propriu-zis, o familie chiar atât de longevivă şi importantă ca altele care au mai fost prezentate, dar ar putea fi cea cu cei mai mulţi reprezentanţi. A luat fiinţă în 1271, sub domnia lui Kublai Khan şi a domnit până în 1368. Ce este important de menţionat e faptul că dinastia Yuan a condus cea mai mare parte a Chinei şi câteva zone din împrejurimi, dar teritoriul a fost izolat de celelalte khanate. A fost prima şi singura familie străină care a domnit asupra acestui teritoriu, iar conducătorii mongoli nici măcar nu ştiau limba chineză.
Genghis Khan
Imperiul Mongol a fost guvernat de un cod civil şi militar, numit Yassa, creat de Genghis Khan. Imperiul Mongol nu a subliniat importanţa etniei şi rasei în domeniul administrativ, în schimb, a adoptat o abordare fundamentală care a schimbat faţa imperiului: meritocraţia, urcarea scării ierarhice exclusiv pe baza meritului propriu. Excepţia a fost rolul lui Genghis Khan şi a familiei sale. Imperiul Mongol a fost unul dintre cele mai diverse din punct de vedere cultural, potrivit mărimii sale, cuprinzând etnii diferite - mongoli, turci, tătari şi alte neamuri rătăcitoare prin stepă.
Au fost scutiţi de taxe figurile religioase şi, într-o oarecare măsură, profesorii şi medicii.
Toleranţă incredibilă
Imperiul Mongol a practicat toleranţa religioasă, deoarece tradiţia a considerat mult timp că religia a fost un concept foarte personal şi nu face obiectul legii sau al altor interferenţe.
Istoricii moderni mongoli spun că, spre sfârsitul vietii sale, Genghis Khan a încercat să creeze o stare civilă în cadrul unui cod Yassa unificat care ar fi stabilit egalitatea în faţa legii a tuturor persoanelor, inclusiv a femeilor. Cu toate acestea, nu există nicio dovadă contemporană a acesteia sau de ridicare a politicilor discriminatorii faţă de popoarele sedentare, cum ar fi chinezii.
Deschizător de drumuri
Contrar credinţei populare, Genghis Khan nu a cucerit toate domeniile din Imperiul Mongol, la momentul morţii sale, teritoriul se întindea de la Marea Caspică la Marea Japoniei. Expansiunea a continuat timp de o generaţie sau mai mult, după moartea lui Genghis în 1227. Sub succesorul lui Ginghis Khan, Ögedei, viteza de expansiune a atins apogeul. Armatele mongole şi-au împins forţele până în Persia, au terminat dinastia Xia Xi şi rămăşiţele imperiului Khwarezmid şi au intrat în conflict cu imperiul dinastiei Song din China, începând un război care va dura pâna în 1279 şi care se putea încheia cu mongolii obţinând controlul asupra întregii Chine. Ei au ajuns şi în Rusia şi Europa de Est. Percepţiile şi părerile sunt profund împărţite în ceea ce priveşte această figură istorică. Mongolii şi triburile stepei îl vedeau ca pe un personaj pozitiv, chinezii şi alţii îl vedeau ca pe un uzurpator, un tiran crud şi nemilos. Cercetătorii au dezvăluit în urma unor studii genetice că linia lui Genghis Han este prezentă la 8 la sută dintre mongoli (aproape 0,5 la sută din populaţia lumii).
Cruzime şi genocid
În schimb, partea negativă, cea legată de cruzimea lui, de genocid, pune uneori în umbră partea pozitivă. Chinezii nu îl văd cu ochi prea buni. Deşi nu a cucerit niciodată întreaga Chină, nepotul său, Kublai Khan, întregeşte această ispravă şi stabileşte dinastia Yuan. Interesant este că literatura şi arta chineză îl consideră pe Genghis ca un mare geniu militar şi lider politic.
În Orientul Mijlociu şi Iran el este văzut ca un despot criminal şi destructiv, care a cauzat haos în regiune.
Marile invazii şi asedii asupra oraşelor precum Baghdad, Samarkand, Urgench, Kiev, Vladimir s-au încheiat cu genocide, regiuni distruse, pagube inimaginabile şi ţări ruinate.
Kublai Khan - împăratul Chinei
Kublai Khan a fost un mare han mongol care a domnit între anii 1215 şi 1294. El a fost unul din nepoţii întemeietorului Imperiului mongol Ginghis Khan. Kublai Khan era fratele hanului Möngke. A fost până în 1271 împăratul Chinei. Este considerat drept unul dintre cei mai importanţi conducători mongoli din dinastia Yuan. Pe timpul regnului său în China, a adunat în jurul său mulţi demnitari chinezi destoinici, ca Lien Hsi-hsien, Liu Binzhong, care se străduiau să îmbunătăţească administraţia mongolă. În anul 1253, Kubilai s-a convertit la religia budistă, a luat măsuri în sprijinul ei şi al mânăstirilor din Tibet, astfel budismul ajungând religie de stat.
Kublai Khan a murit la 18 februarie 1294 în Pekin.
Scindarea definitivă în 4 părţi a Imperiului mongol - Hoarda de Aur, Imperiul Yuan (China), Hanatul Ilk (Persia) şi Hanatul Ceagatai sau Geagatai (Uzbekistan, Kîrgîzstan şi Afghanistanul de nord) - este desăvârşită după moartea lui Kublai. În secolul XIV, după o perioadă de catastrofe naturale şi o politică economică greşită, mongolii au fost alungaţi din Pekin, dinastiei Yuan urmându-i la putere dinastia chineză Ming. Mongolii s-au retras în stepele din nord, unde au înfiinţat Hanatul Yuan de Miazănoapte, cu capitala la Karakorum, oraş care a fost distrus de dinastia Ming în 1388.
