Arta ca muncă, într-o lecţie ca un spectacol: Ion Sapdaru a iniţiat o mişcare anti-Bologna

Arta ca muncă, într-o lecţie ca un spectacol: Ion Sapdaru a iniţiat o mişcare anti-Bologna
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Nu-i spunem „workshop”, căci atelierul regizorului, actorului şi dramaturgului ieşean Ion Sapdaru, un prieten al Galaţiului, atelier cu studenţi la Actorie, actori, şi regizori ţinut în cadrul Festivalului naţional de comedie, a avut bunul-simţ al bunului meseriaş. Sapdaru a explicat că, pe scenă, intri într-o lume în care nu vii să spui replica, ci să provoci ceva, sprijinind partenerul şi acceptând ajutorul lui.

O profesie care se învaţă încet, iar Sapdaru spune că sistemul de învăţământ Bologna, de numai trei ani, „această năpastă care se cheamă Bologna”, face deservicii, cel puţin învăţământului teatral din România. Ba chiar a dat exemplul unei şcoli de teatru rusească foarte bună, care are cinci ani de studiu; acolo, studenţii şi profesorii chiar au protestat public împotriva scurtării studiului.

Explică Sapdaru: în primul an „se amuşinează ” totul („în anul întâi doar am băut bere, m-am pupat cu fetele…”, glumeşte el) şi, când începi să înveţi ceva solid, vine anul trei şi s-a terminat! „Eu am încercat pe Facebook să fac o mişcare ani-Bologna în teatru; nu mă deranjează în alte facultăţi, acolo poate merge”, dar „un actor trece în cu totul şi cu totul altă lume – de fapt, trece în partea cealaltă a oglinzii.”

De ce apar spectacole "superbe", cu artificii şi animale exotice

Credincios pedagogului jocului teatral clasic, rusul Konstantin Stanislavski, autor al celebrului manual de „Munca actorului cu sine însuşi”, regizorul şi-a presărat prelegerea cu sfaturi practice, din experienţa furată şi predată de profesori şi regizori pe scene din lume, a venit cu exemple amuzante, a avut mişcare scenică şi firesc.

Cu sinceritate, a explicat de pildă că, atunci când regizorul are actori trecuţi repede prin şcoală, şi, mai ales, este forţat să monteze în timp record, „atunci apar acele spectacole superbe, cu lumini, cu artificii, cu animale exotice care intră în scenă pentru a acoperi faptul că actorul este uşor-uşor în penumbră”. A deplâns şi decalajul financiar „indignant” între salariul mizer al actorului şi câştigul unor regizori grăbiţi să monteze iute şi scump.

CITEŞTE ŞI: Din culisele Festivalului Naţional de Comedie/ Dorina Lazăr, prietenă cu Gina Patrichi şi actori gălăţeni

Citit 872 ori Ultima modificare Luni, 27 Octombrie 2014 20:33

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.