Fănica Dumitrache şi-a prezentat, săptămâna trecută, textele de debut în poezie. Aflată sub influenţa poeziilor romantice din anii '60 - '70, autoarea îşi prezintă trăirile printr-o poezie de dragoste care nu aruncă pe masă cu sentimente, nu este forţată şi care îţi dă senzaţia de echilibru (Victor Cilincă).
Furtunile noastre rup podurile/ Şi ne destramă vrăjile/ Cusute-n basme pentru copii
Poemele sunt clare, claritate ce provine din simplitatea modului de a scrie, formând nişte flashuri care îţi sugerează o mare dezamăgire dusă până la durere, până la ţipăt, este de părere Ion Avram.
Ţi-ai pus pantofii cei noi/ Să calci mai cu grijă/ Primăvara.
Stela Iorga spune că poeziile prezentate au o detentă mică, dar onestă, emană o căldură cuceritoare, cu multe momente lirice frumoase. Stela Iorga atrage atenţia şi asupra faptului că stângăciile contrabalansează versurile cu încărcătură deosebită, versuri pe care Carmen Neacşu le percepe drept scrise din suflet.
Ochii nu-mi sunt limpezi,/ Tu nu mă mai ţii de mâini/ Şi zgârii după tine/ Toată ţărâna ce ne desparte
A.G. Secară observă faptul că poeziile Fănicăi Dumitrache nu sunt de un patetism strigător la cer, fiind echilibrate dn acest punct de vedere, iar Cristina Dobreanu admite faptul că autoarea are simţ artistic, modestie, simplitate. Cât priveşte bilele negre din textele prezentate de către tânăra aspirantă la titlul de poetă sunt cele specifice unui începător: forţarea figurilor de stil, folosirea clişeelor etc.
Cu Alexandru Maria plăcut impresionat de texte şi cu Gelu Ghimeş care ne spune că poezia este bine cântărită, încheiem cronica de astăzi şi vă aşteptăm, de la ora 18,00, la sediul cotidianului "Viaţa liberă", pentru a-l asculta pe Alexandru Maria.
