Mi-a atras cineva atenţia că pe strada General Iacob Lahovary nr. 7, deci în plin centru istoric, se mai găseşte, în peretele unei case vechi, suportul unei lămpi de gaz - "gaz aerian" sau "lampă Auer", cum i se zicea la început de secol XX. Pentru că alimentarea se făcea din interiorul casei, era semn că proprietarul îşi permitea să contribuie la iluminatul public.
De altfel, deşi cu faţada crăpată, clădirea ascunde astăzi în interiorul curţii, sufocată de clădirea alăturată, o intrare boierească, cu coloane. Este frumos să vezi pe support emblema veche a oraşului: ancora pe un scut de bronz, cu o coroană deasupra. Concurând cu moderna antenă satelit...
Nicolae Iorga descria cu admiraţie vechiul Galaţi, în cartrea sa "România până la 1918", fiind fascinat tocmai de lumina albă a lămpilor de gaz: "minunata trăsură răsună pe un pavagiu cel puţin tot aşa de bun ca al Brăilei. Dar aici nu ai ca dincolo locuri goale şi cârciume mărunte sau căsuţe modeste de sat. Frumosul bulevard înaintează mândru printre curţi boereşti cum nu se găsesc decât în cele mai bune strade ale Iaşilor, şi încă nu cu aceeaşi înfăţişare curată, cu aceeaşi egalitate a bogăţiei, liniştită, ferită de orice amestec cu vulgaritatea."
Deci, Galaţiul era mai curat chiar şi decât Iaşiul! Pe atunci… "Dar ceea ce uimeşte mai mult, e frumoasa lumină albă pe care lămpile Auer, în vârful stâlpilor de bronz, o revarsă asupra grădinilor, caselor şi pavagiilor bine măturate", mai nota savantul.
Cât despre lampă, aflăm că inventatorul ei, baronul austriac Carl Auer von Welsbach (1858-1929), a pus o „manta” în jurul flăcării de gaz metan, sporindu-i astfel puterea.
Citeşte şi: Campanie VL "Comori de patrimoniu"/ Cavoul doctorului Serfioti, MONUMENT unicat ÎN PARAGINĂ (FOTO)
