* Construcţia silozului de beton armat de la Galaţi a reprezentat o premieră în epocă * Clădirea a permis creşterea nivelului economic al oraşului
Pe malul gălăţean al Dunării, departe de ochii celor mai mulţi dintre locuitorii urbei şi vizibilă mai ales de pe fluviu, se află o clădire care ar putea să înscrie numele oraşului într-o posibilă carte a minunilor tehnologice. Deşi este monument istoric şi face parte din rândul comorilor de patrimoniu tehnic şi industrial local, silozul de cereale de la Galaţi nu poate fi vizitat deoarece se află în curtea unei societăţi private.
În loc de porto-franco
Deşi Galaţiul se bucura de statutul de porto-franco (port în care mărfurile nu sunt supuse taxelor vamale - n.r.) şi era considerat primul port al României, în perioada 1836-1874, investitorii şi comercianţii simţeau direct lipsa unor antrepozite (clădiri folosite pentru depozitarea mărfurilor - n.r.). Prin Legea Vamală din 1874, regimul de porto-franco al Galaţiului şi Brăilei a fost desfiinţat. Aceeaşi lege prevedea însă, ca o compensaţie pentru această pierdere, construirea de docuri şi magazii de antrepozite în cele două oraşe.
"Potrivit consulului Franţei la Galaţi în acea perioadă, lipsa docurilor şi a magaziilor era una dintre adevăratele cauze ale decăderii comerţului. La aceasta se adăuga şi preţul scăzut de transport al cerealelor pe căile ferate ruseşti”, a explicat Marius Mitrof, consilier în cadrul Direcţiei pentru Cultură şi Patrimoniu Galaţi.
Răspuns la protestele elitei gălăţene
Până în 1883, însă, nici docurile nu fuseseră înfiinţate şi nici statutul de porto-franco nu fusese abolit, după afirmaţiile lui Moise Pacu, citat de Mitrof.
Ca urmare a solicitărilor vehemente venite din partea comercianţilor şi a personalităţilor gălăţene din acea perioadă, autorităţile centrale încuviinţează, la 10 august 1881, suma de 2.600.000 de franci, pentru terminarea definitivă a lucrărilor de bazine şi cheiuri din porturile Galaţi şi Brăila. Aproape doi ani mai târziu, pe 6 martie 1883, Guvernul autorizează cheltuirea sumei de 17 milioane de lei pentru construirea magaziilor de antrepozite şi docuri în cele două porturi.
Docurile gemene din Galaţi şi Brăila
Sarcina realizării docurilor şi a cheiurilor a fost dată Direcţiei generale a Căilor Ferate Române, a cărei conducere l-a desemnat pe inginerul Anghel Saligny, în acea vreme director al construcţiei liniei ferate Adjud-Târgu Ocna, pentru proiectarea şi execuţia lucrărilor din cele două porturi.
"Docurile din Galaţi şi Brăila sunt aproape identice. Singurele deosebiri sunt că magazia de cereale de la Brăila este cu 1/16 mai mare decât cea de la Galaţi şi că, din motive tehnice, cheiul brăilean este mai înalt cu un metru decât cel de la Galaţi", a adăugat Marius Mitrof.
"Stupul" de beton pentru cereale
Construit între anii 1884 şi 1889, silozul de cereale de la Galaţi, sau magazia de grâne, cum i se spunea în epocă, are, dacă îl privim de deasupra, forma unui stup de albine. Mai exact, este compus din 338 de celule sau compartimente hexagonale formate din plăci şi colţuri de ciment, legate cu structuri metalice, pentru rezistenţă. Unele celule au o capacitate de 100 de chile (50.000 de kilograme), altele de 200 de chile (100.000 de kilograme), iar altele variază între 20 şi 200 de chile. În total, capacitatea silozului este de 25 de milioane de kilograme.
Bazându-se pe o serie de invenţii şi inovaţii proprii, Anghel Saligny a construit, pentru prima oară în lume, cele două silozuri din beton armat. Construcţiile au reprezentat atunci o premieră mondială, ele venind la doar două decenii după ce francezul Joseph Monier obţinuse, în 1867, primul brevet pentru elementele de construcţii din beton armat.
Decădere şi ridicare
Dacă, după retragerea statutului de porto-franco, mulţi comercianţi mari au părăsit Galaţiul, după construirea silozului de cereale şi a celorlalte instalaţii portuare numărul agenţiilor străine la Galaţi a crescut. „Noile instalaţii permiteau atât încărcatul şi descărcatul mărfurilor, cât şi buna conservare a acestora în depozite. O activitate susţinută desfăşurau la Galaţi Compania Danubiană Austro-Ungară, Lloydul Austro-Ungar, Agenţia Rusă, Agenţia Mesageriilor Maritime ale Franţei ş.a.”, concluzinează Marius Mitrof.
Cine a fost Anghel Saligny
Inginerul Anghel Saligny s-a născut pe data de 19 aprilie 1854 în satul Şerbăneşti din judeţul Galaţi. El este considerat unul dintre pionierii tehnicii mondiale în proiectarea şi construcţia podurilor şi silozurilor cu structură metalică, respectiv de beton armat. De asemenea, este văzut drept unul dintre întemeietorii ingineriei româneşti.
