Am plecat din peşteri şi am construit oraşe, apoi am început să mergem dintr-o ţară în alta, în speranţa că vom găsi un loc mai bun pentru noi. Următorul pas, cred unii oameni de ştiinţă, va fi să ne mutăm pe o altă planetă. Dar pentru asta trebuie mai întâi să găsim Terra 2.
Desigur, ideal ar fi ca următoarea noastră casă să semene cât mai mult cu Pământul. Să aibă aproximativ aceeaşi dimensiune, temperatură, forme de relief şi poate chiar forme de viaţă similare celor pe care le cunoaştem. Care sunt însă şansele reale de a găsi aşa ceva?
La mare distanţă de casă
În mod cert, planeta despre care vom putea spune că seamănă mult cu Pământul şi pe care am putea trăi nu se află în sistemul nostru solar, ci în afara lui. Prin urmare, vorbim de o exoplanetă.
Pe 4 noiembrie 2013, NASA a cercetat datele furnizate de telescopul spaţial Kepler, lansat în 2009, anunţând că numărul acestor planete se ridică, teoretic, la 40 de miliarde. Vorbim de planete situate în „zona habitabilă a stelei lor”, toate localizate în galaxia noastră, Calea Lactee.
Dintre aceste planete, 11 miliarde orbitează o stea asemănătoare cu Soarele nostru. Cea mai apropiată planetă de acest fel se află la “doar” 12 ani lumină de noi.
Cum ar trebui să arate Terra 2
NASA a stabilit criteriile de clasificare a acestor planete, pentru a afla exact cât de mult se aseamănă fiecare cu Pământul. Criteriile ţin cont de masa, raza şi temperatura de pe fiecare planetă. Astfel se stabileşte un indice care arată gradul de asemănare cu Terra.
Mărimea planetei pe care o caută acum astronomii, printre miliardele de potenţiale candidate, ar trebui să fie foarte apropiată de dimensiunea planetei noastre. Astfel, ar avea şanse mai mari să poată susţine o atmosferă, care să asigure dezvoltarea vieţii.
Gliese 667 Cc are de 4,5 ori masa Terrei. Mai apropiată ca mărime este Alpha Centauri Bb, care are doar de 1,1 ori masa planetei noastre, dar ea este mult prea fierbinte pentru a putea fi locuită.
Temperatura este, prin urmare, la fel de importantă. Multe planete sunt prea fierbinţi, asemenea lui Venus. Este vorba de exoplanetele care orbitează stelele Alpha Centauri B (descoperită în 2012), Kepler-20 (descoperită în 2011), COROT-7 şi cele trei care orbitează Kepler-42.
Planetele care seamănă cel mai mult cu Pământul
O planetă care le-a atras în mod special atenţia astronomilor, datorită mărimii şi temperaturii ei similare Terrei, este Kepler-22b. Se află în zona habitabilă a stelei sale, care seamănă cu Soarele, are o rază de 2,4 ori mai mare ca Pământul, iar temperatura medie estimată la suprafaţă este de 22 de grade Celsius, presupunând că şi aici există un efect de seră similar celui de pe planeta noastră.
Din cele 11 miliarde de exoplanete din Calea Lactee, care se învârt în jurul unor stele asemănătoare cu Soarele, telescopul spaţial Kepler a identificat până acum 54 de candidate pentru Terra 2.
Ţinând cont de criteriile menţionate anterior, planeta Gliese 667 Cc este principala concurentă cu şanse la titlul de Terra 2. Ea se află într-un sistem solar alcătuit din trei stele, Gliese 667, şi orbitează steaua Gliese 667 C. Planeta are de 4,3 ori masa Pământului şi a primit indicele de 0.83, cel mai mare dat până acum unei exoplanete.
Gliese 667 Cc se află la o distanţă de 22,7 ani lumină de noi şi a fost observată prima dată în noiembrie 2011, de observatorul HARPS, fiind confirmată în februarie 2012 de cercetătorii de la Universitatea din Gottingen şi de la Institutul pentru Ştiinţă Carnegie.
În acest sistem solar există şapte planete solide, dintre care trei se află în zona habitabilă. Pe Gliese 667 Cc, un an durează doar 28,155 de zile, iar temperatura este mai ridicată decât pe Terra.
O altă planetă interesantă este Kepler-62e, care are un indice ESI tot de 0,83, ca şi Gliese 667 Cc. Este de 1,61 de ori mai mare ca Pământul şi are probabil o compoziţie bazată de fier şi siliciu. Este foarte posibil ca aici să existe apă, poate chiar oceane, arată un studiu publicat în Astrophysical Journal. Planeta are o vechime de aproximativ 7 miliarde de ani. Un an durează pe această planetă 122 de zile.
Nu putem cunoaşte prea bine atmosfera acestor planete îndepărtate. Cercetătorii folosesc o metodă numită fotometrie de joasă rezoluţie, care arată schimbările în lumina şi radiaţiile emise de la o planetă. Metoda poate fi însă afectată de existenţa norilor din atmosferă şi de rotaţia planetei analizate.
Sursa: descopera.ro
Citeşte şi: Cele mai importante DESCOPERIRI ştiinţifice din 2014
