* România a plătit ruşilor despăgubiri de război în contul Imperiului Otoman, deşi nu era supusă Porţii
Pentru a-l lăsa pe Cuza să fie ales pe ambele tronuri, marele diplomat gălăţean Negri şi poetul revoluţionar Alecsandri vor renunţa în 1859 la propria lor candidatură la tronul Moldovei.
Dar gestul patriotic nu era nou. Ne desluşeşte istoricul şi academicianul A. D. Xenopol (Alexandru Dimitrie, de origine anglo-saxonă - Brunswick, după tată, mama născută Smith), în “Istoria românilor din Dacia Traiană”, tipărită între 1888-93: „Aşa, la căderea lui Alexandru Ghica [primul domnitor al Regulamentului Organic, persecutat de ruşi, pentru că a susţinut independenţa; el a înfiinţat Alexandria] din tronul Munteniei în 1842, mai mulţi boieri munteni trimit pe Ioan Ghica la domnul Moldovei pentru a-i oferi şi tronul Munteniei, gândindu-se astfeliu a realiza unirea cea mult dorită. (…) Domnitorul Munteniei, Gheorghe Bibescu, face un mare pas spre contopirea intereselor ambelor ţări surori, suprimând în 1843 vămile dintre ele” şi românii au constatat avantajele!
Chiar beizadeaua Ghica spunea: „Tatăl meu a fost gospodar (domnitor, n.red.), moşul (bunicul, n.red.) se află acuma, cu toate acestea nu sunt jărtfe pe care nu le aş face, pentru a procura ţării mele cele două singure baze de existenţă care să-i poată împui speranţa unei statornicii oare care: întrunirea celor două principate şi rădicarea unui principe străin”.
Decât două văcuţe mici, mai bine o vacă mare!
Kiseleff – numele unui mare bulevard bucureştean. Căci contele rus Pavel Dimitrievici Kiseleff, generalul care a urbanizat Bucureştiul, a coordonat apariţia unei prime Constituţii, similare în ambele Principate: Regulamentul Organic. A fost numit în 1829 guvernator al Principatelor şi a fost, apoi, ambasador al Rusiei la Paris, tocmai în vremea Unirii. Regulamentul eficientiza, astfel ca ruşii „să mulgă” bine ţările noastre ca despăgubire de război de la Imperiul otoman învins, fără ca noi să fim de fapt supuşi Înaltei Porţi! O recomandare din 1834 de la Petersburg privea completarea Regulamentului Organic, spune Xenopol, pentru a „arăta cu putere foloasele şi urmările priincioase care ar rezulta pentru ambele principate de la grija ce ele ar lua a strânge din ce în ce mai mult legăturile care le unesc, aşa ca să nu facă, pe cât ar putea, decât o singură naţiune”. Decât două văcuţe mici, mai bine o vacă mare!
Vistiernicul moldovean Iordache Catargiu, membru în comisia de redactare, „luă act de atare recomandare, pentru a propune unirea ambelor provincii sub o singură ocârmuire. Atare propunere adoptată de întreg Comitetul, şi agreată de generalul Kisseleff şi de dl. Minziaki, de la Petersburg (mai exact, Matvei Lvovici Minciak, consul general în Principate, preşedintele comisiei din boieri munteni şi moldoveni care elaborat Regulamentul; secondat de Kiseleff, n.red.), a revenit de acolo cu invitare de a-i da urmare şi Comisiunea să se ocupe cu a ei redactare, când dl. Catargiu ceru ca, pentru a înlătura ori ce gelozii, să se adaugă clauzula că principele ce ar fi să se instituie, pentru a ocârmui noul stat, să nu aparţină uneia dintre cele trei mari puteri înconjurătoare” (Rusia, Turcia, Austria).
Rusia nu a putut opri prevederea, aşa că şi-a retras proiectul: „De acolo înainte nu se mai vorbi de el”. Dar Regulamentul prevedea, la art. 425: “originea, religia, obiceiurile şi asemănarea limbii locuitorilor ambelor principate conţin elementele unirii intime, care a fost întârziată şi împiedecată prin împrejurări întâmplătoare şi de a doua mână, foloasele şi urmările bine-făcătoare ce ar izvorî din întrunirea acestor două popoare nu ar putea fi puse la îndoială; că elementele contopirii poporului moldo-valac sunt chiar puse în acest regulament prin asămănarea administraţiei ambelor ţări dunărene.” Iar art. 426 menţiona „nevoia de comisiuni mixte din partea guvernului ambelor principate cu menirea de prefacere într´un singur trup a legilor moldo-valace”.
Atracţii turistico-patriotice/ La Mânjina s-a scris istorie
La conacul-muzeu de la Mânjina, unde venea pârcălabul de Galaţi Cuza (în 1858 ministru de Război al Moldovei şi reprezentant al Galaţiului în Divanul ad-hoc), ar trebui organizat un centru cultural al Unirii românilor, şi colocvii care să adune specialişti din provinciile româneşti. Căci în modestul conac al discretului boier, fost pârcălab de Galaţi - Negri, marele negociator diplomatic, aveau loc întâlnirile unioniştilor! Negri, care a susţinut material, la Paris, emigraţia revoluţionară, a primit la conac revoluţionari consideraţi periculoşi: pe Cuza, viitorul domn „al Unirii”, pe Kogălniceanu, viitorul său premier şi artizan al unor prime reforme esenţiale, Alecsandri, ajuns apoi ministru de Externe, Nicolae Bălcescu, urmărit ca foarte periculos.
Balş – corespondenţa secretă
Str. Domnească: Casa Balş e clădită de Paul Balş, fiul Panaite Balş din Iveşti. Panaite, director la Departamentul Cultelor şi Instrucţiunii din Guvernul moldovenesc, un unionist, ajunsese la Galaţi trimis de vehementul antiunionist Teodor Balş, caimacam (guvernator) al Moldovei. „Bălcescu îi trimite scrisori lui Panaite Balş, aflat la o moşie lângă Galaţi, în februarie 1850”, scria Paul Păltănea. Exilatul voia să se întâlnească în secret la Galaţi cu mama sa. El îi mai informa pe complotişti despre cererile românilor din Transilvania şi despre negocieri secrete la Istambul şi Paris.
156 de ani de la Unirea Principatelor Române
Românii sărbătoresc pe data de 24 ianuarie 156 de ani de la unirea vechilor principate Moldova şi Ţara Românească, sub conducerea lui Alexandru Ioan Cuza, primul pas important pe calea înfăptuirii statului naţional unitar român. Unirea celor două principate a fost însă un proces care a început în anul 1848, cu realizarea uniunii vamale între Moldova şi Ţara Românească, în timpul domniilor lui Mihail Sturdza, respectiv Gheorghe Bibescu. Alexandru Ioan Cuza a fost ales domnitor al Moldovei pe data de 5 ianuarie 1859, iar pe data de 24 ianuarie a devenit domnitorul celor două principate. Deşi scurtă, domnia (1859-1866) lui Cuza a fost perioada de maximă dezvoltare a României moderne. (Corina Dobre)
153 de ani de la constituirea parlamentului unic
În 1862, cu ajutorul unioniştilor din cele două ţări, Alexandru Ioan Cuza a unificat parlamentele şi guvernele amândurora, realizând unirea politică, iar după înlăturarea sa de la putere, în 1866, unirea a fost consolidată prin aducerea pe tron a principelui Carol de Hohenzollern-Sigmaringen. Prin Constituţia adoptată la 1 iulie 1866, Principatele Unite încep să se numească România, devenind primul stat constituţional din Europa de Sud-Est, recunoscut ca regat independent după Războiul din 1877, în 1881. Primul pas important pe calea înfăptuirii statului naţional unitar român a fost făcut la 24 ianuarie 1859, dar Marea Unire a avut loc în 1918 în Alba Iulia. (Corina Dobre)
VEZI AICI PROGRAMUL MANIFESTĂRILOR de la Galaţi dedicate Zilei Unirii Principatelor Române -->> http://www.viata-libera.ro/eveniment/63159-galati-viata-libera-cotidian-galatenii-invitati-la-sarbatoare-hora-unirii-la-statuia-domnitorului-alexandru-ioan-cuza
1. Alexandru Ghica, 2. Pavel Dimitrievici Kiseleff, 3. Chiar aşa arăta la tinereţe Cuza,
fotografiat de Carol Popp de Szathmári, pictor, grafician, primul fotograf de artă documentarist român,
medaliat pentru arta sa de regina Angliei şi de regele Spaniei, de împăratul Franţei şi cel al Austriei,
unul dintre primii zece fotografi ai Europei din secolul XIX
