Un elegant Peugeot 202 din 1938, negru, parcă „de lac”, stătea tolănit vineri în faţa casei doctorului Serfioti, de pe Domnească numărul 52: la „Ethos Caffe ” s-a organizat „Seara Anilor ’20. Galaţiul Cosmopolit de Ieri şi Azi”. Cu „circuit închis” – şi este normal ca un astfel de eveniment să fie dedicat în primul rând celor cărora chiar le pasă de oraşul nostru, fundaţii şi oameni din instituţii de cultură, care cultivă valorile locale şi apără patrimoniul după puterile lor. A fost plină-ochi sala de jos, până noaptea târziu! Toată lumea a dorit să li se facă fotografii profesioniste cu maşina de epocă, am admirat cu toţii expoziţia cu vechi bijuterii, obiecte casnice, îmbrăcăminte (chiar o rochie de mireasă!), tacâmuri din argint şi alpaca, cea de fotografie veche…
Primăria nu vrea aeroport!
Nu numai personalul de la „Ethos”, dar şi foarte mulţi invitaţi au onorat seara purtând costume de epocă sau măcar de seară. Marius Mitrof, de pildă, consilier la Direcţia Judeţeană pentru Cultură, şi-a lăsat acasă toga romană de la cealaltă frumoasă nebunie, a spectacolului Antichităţii, din vară: acum a venit la frac şi cu un joben veritabil! Dar surpriza a fost când ne-a citit un document: depeşa Ministerului Comunicaţiilor către Comisia Interimară gălăţeană (Consiliul Local între legislaturi) prin care se cerea primarului să facă demersuri pentru atribuirea terenului de lângă Cimitirul „Eternitatea” pentru construcţia aeroportului; locul potrivit, după efectuarea unui studiu. Consiliul de Miniştri (Guvernul) hotărâse în februarie 1921 să întemeieze „linia de navigaţiune aeriană” Bucureşti – Galaţi – Chişinău, prin decret regal aprobându-se fondurile necesare. Stupoare însă: Consiliul gălăţean a refuzat politicos, pretinzând că în zonă sunt nişte terenuri deja atribuite şi că acolo se va dezvolta (ca şi acum…) comercial zona, în cazul apariţiei aeroportului oraşul înregistrând… pierderi ca port! Norocul nostru că atunci (nu şi acum…) Guvernul a revenit, autoritar!
Chiar a meritat!
A fost o reuşită - şi fără să dea bani statul, Primăria! Da, putem spune că au apărut toţi cei despre care v-am spus că vor dansa sau vor cânta sau vor vorbi. Despre istoria casei, nu demult depozit de gunoi, a vorbit gazda, Marcel Capriş, despre medicul Aristide Serfioti, filantropul, a adus amănunte directorul Muzeului de Istorie, Cristian Căldăraru. Blitzurile au strălucit mereu, ca să prindă câte o toaletă sau alta. Desprinsă parcă din filmul „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război", am remarcat-o pe ziarista Angela Ribinciuc şi prietenele îmbrăcate de asemenea vintage. „La patru ace” au fost şi actorii Vlad Vasiliu şi Vasile Dănilă, excelenţi recitatori, care au jucat momentele de poezie cu patina anilor ´20. Poeta Angela Baciu, cu voaletă şi şal negru, organizatoare principală a evenimentului, alături de Fundaţia “Împreună”, Asociaţia „Galaţi, Oraşul Meu” şi Asociaţia „Magister XXI”, ne-a asigurat că astfel de seri tematice vor continua şi pentru alte perioade din trecutul romantic al târgului. Da, a fost atmosferă vineri seară, am ascultat „Zaraza”, „Fetiţe dulci… de la Galaţi” şi încă altele, am aplaudat dansatorii tineri extraordinari, premiaţi în ţară şi străinătate – Elena Axinte şi Răzvan Manolache, Ana Marin şi Andrei Ciurea, Ana Tenie şi Sergiu Holoc – şi am degustat plăcinta – specialitatea casei, degustând vinul de Cotnari, amintinu-l pe Păstorel Teodoreanu, bardul clipocitor („Vinul este singura fiinţă în stare lichidă ce se naşte, trăieşte şi moare”, spunea maestrul) şi învăţând de ce nu se ţine paharul cu picior decât de picior. Şi tot acum am aflat povestea lui Coco Chanel, „inventatoarea femeii secolului XX”.
