„Cea mai senzaţională descoperire din ultimul secol”, după cum a fost numită de către arheologul Barbara Deppert-Lippitz, nu a ieşit la suprafaţă într-un muzeu, ci la o licitaţie. Pe 8 decembrie 1999, printre zeci de alte bijuterii antice, Lot 26, o brăţară din aur masiv, reprezentând un şarpe spiralat, era descrisă de către casa de licitaţie Christie’s ca fiind de origine greacă sau tracică. Clientul, cât şi cei care organizaseră evenimentul, sperau ca preţul final să depăşească 100.000 de dolari, dar când licitaţia s-a oprit la 65.000 de dolari, “proprietarul” şi-a strâns jucăriile şi-a plecat acasă. Astfel, brăţara cunoscută sub numele Lot 26 a dispărut în neant.
Vânătoarea de comori
Ancheta a decurs extrem de anevoios, fiind nevoie de ani de zile pentru ca românii să realizeze că exista o legătură între brăţara din aur masiv menţionată anterior şi jafurile de la Sarmizegetusa. Deşi nu a fost niciodată recuperată, Lot 26 a stârnit vânătoarea pentru recuperarea artefactelor dacice.
După mai bine de 10 de ani de anchetă, la care au colaborat oameni din FBI, Interpol şi procurori români, au fost identificate peste 12 de brăţări asemănătoare, alături de sute de monede din aur şi argint. Datorită lor, oamenii de ştiinţă şi istoricii au reuşit să mai descifreze anumite detalii despre stilul de viaţă al dacilor.
Sarmizegetusa
Cetatea de pe Dealul Grădiştei este cea mai mare dintre fortificaţiile dacice. Aflată pe vârful unei stânci, la 1.200 de metri înălţime, fortăreaţa a fost centrul strategic al sistemului defensiv dac din Munţii Orăştiei şi cuprindea şase citadele. Sarmizegetusa, un patrulater alcătuit din blocuri masive de piatră, a fost construită pe cinci terase, pe o suprafaţă de aproximativ 30.000 de metri pătraţi. Sarmizegetusa conţinea de asemenea o zonă sacră. Printre cele mai importante şi mari sanctuare circulare dacice se află şi Calendarul Circular.
Zidul cetăţii avea 3 metri grosime şi o înălţime de aproximativ 4 – 5 metri în momentul finalizării construcţiei lui. Obiectele de dimensiuni reduse, găsite la Grădiştea Muncelului, sunt de forme şi dimensiuni diferite. Ies în evidenţă un vas cu o inscripţie cu litere ale alfabetului latin, „DECEBALVS PER SCORILO”, nişte blocuri de calcar cu litere greceşti şi monedele din aur cu înscrisul „KOSON”. Civilii locuiau pe lângă fortăreaţă, pe terasele construite în josul muntelui. Nobilimea dacică avea apă în rezidenţele lor, adusă prin ţevi ceramice. Inventarul arheologic găsit la sit dovedeşte că societatea dacică avea un standard înalt de viaţă.
Poveşti devenite realitate
Cronicarii romani spun că după ce Traian i-a înfrânt pe daci a dus înapoi la Roma o comoară impresionantă, cea mai mare de până atunci: aur în valoare de jumătate de milion de lire şi argint în valoare de un milion de lire, conform National Geographic. Sarmizegetusa a fost distrusă de invadatori şi timp de secole a fost “uitată”. Cu toate astea, povestea aurului dacic a fost purtată din generaţie în generaţie. Astfel, foarte mulţi vânători de comori au săpat în jurul ruinelor de la Sarmizegetusa, în căutare de artefacte preţioase. Abia după picarea comunismului, vânătorii de comori au reuşit să şi găsească ceea ce căutau, datorită detectoarelor de metale preţioase. Conform anchetei anevoioase, se pare că pe tot parcursul anilor ’90, diferite persoane cumpărau autorizaţie de tăiere de lemn – de la oamenii corupţi - şi scanau terenul din jurul cetăţii dacice după bijuterii… fără să fie deranjaţi.
“Eureka!”
În anul 2000, o echipă micuţă de vânători de comori a dat lovitura. Într-o pantă de 75 de grade, ei au găsit o încăpere micuţă, din pietre, unde erau zece brăţări dacice din aur masiv – una dintre ele avea 1,2 kilograme. Pe parcursul următorilor doi ani de zile, conform rapoartelor Poliţiei, la Sarmizegetusa s-au mai găsit cel puţin 14 astfel de bijuterii.
Cât a fost recuperat
Aurul şi istoria furată de la Sarmizegetusa a fost cât pe-aci să fie pierdute pentru eternitate. Din fericire, în urma unei anchete anevoioase, de peste un deceniu, autorităţile române au reuşit să recupereze o anumită parte din tezaurul dacilor: 13 brăţări din aur masiv şi 12,5 kilograme de aur sub altă formă.
Din păcate, cel puţin alte 12 brăţări dacice şi cea cunoscută drept Lot 26 rămân pierdute.
Harlan Berk, un renumit dealer de monede din Chicago, îşi aminteşte că în anii '90, când au apărut pentru prima oară pe piaţă, monedele dacice din aur se vindeau cu 10.000 de dolari bucata. Apoi, pe măsură ce oferta a crescut şi vânătorii de comori găseau din ce în ce mai multe, preţul a scăzut până pe la 300 de dolari bucata. De cele mai multe ori, monedele nu îşi schimbă "casa", acesta fiind şi unul dintre motivele pentru care nimeni nu a fost curios să le afle originea.
Pe de altă parte, statul român nici nu a avut habar de aşa ceva o foarte lungă perioadă de timp.
Arheologul Barbara Deppert-Lippitz a fost cea care a făcut posibilă recuperarea tezaurului. În 2001, specialista a fost contactată de către un tânăr român care dorea să-i identifice şi să-i estimeze valoarea a două brăţări dacice din aur masiv. Când le-a văzut strălucirea, Barbara şi-a amintit de Lot 26 şi de ancheta statului român, iar în anii ce au urmat arheologul a jucat un dublu rol - vânătorii de comori apelând la ea pentru estimări, ea apelând autorităţile române.
Desigur, artefactele dacice nu au fost donate pur şi simplu, statul român a fost nevoit să le cumpere de la cei care le-au găsit.
Articolul integral poate fi citit în engleză pe nationalgeographic.com.
