* Spectacolul are în distribuţie artişti naţionali şi internaţionali
Un spectacol cu foarte multe oferte îl reprezintă extraordinara operă în trei acte “Rigoletto”, de Giuseppe Verdi, montare pe care o vom putea aplauda duminică, 19 aprilie, de la ora 18,00, în sala Teatrului Muzical “N. Leonard”. Spectacolul este interpretat în limba italiană şi supratitrat în limba română, având o durată de două ore şi 10 minute (cu două pauze). Llibretul îi aparţine lui Francesco Maria Piave, după piesa „Regele petrece” („Le roi s’amuse”), de Victor Hugo.
O echipă naţională şi internaţională de artişti
Afişul spectacolului (premiera a fost în ianuarie 2013, cu distribuţie naţională şi internaţională) ne informează că dirijorul orchestrei teatrului este David Crescenzi, din Italia. Lucia Cicoară Drăgan semnează regia artistică, iar dirijor al corului este Daniel Nistor. Tatiana Zaharova şi Valentina Popoviciuc au realizat pregătirea muzicală, iar scenografia îi aparţine plasticianului Gheorghe Andreescu.
Tenorul Florin Guzgă (foto), solist al Operei Române din Iaşi, interpretează rolul ducelui de Mantova. La Concursul Internaţional de Canto „V. Bellini” din Caltanisetta, Italia, a câştigat, în 2012, Premiul al II-lea şi Premiul special pentru tenori. Guzgă a obţinut şi Premiul „Cel mai bun debut masculin” în stagiunea 2013-2014, acordat în cadrul Galei Operelor Naţionale, ediţia a II-a, de la Iaşi. Artistul este şi teolog, chiar ahidiacon al Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei.
Soprana Cristina Vlaicu, de la Opera din Timişoara, joacă în rolul Gilda, iar baritonul Lucian Petrean, de la Opera din Cluj, vine în rolul Rigoletto. În alte roluri evoluează Florin Marcovici, Gabriel Gheorghiţă, Mirela Stoica, Gelu Dobrea (din Timişoara), Daniel Nistor, Florentina Soare, Dumitru Barbu, Octavian Vlaicu (Timişoara), Ioana Drăgan şi Emilia Frigioiu.
Arii excepţionale despre ticăloşia perfectă
Acţiunea e foarte dramatică. Este celebră aria ducelui de Mantova, cinicul afemeiat - "Pentru mine, toate femeile sunt la fel", la fel cu aria sa „Femeia e schimbătoare..." (celebra „La donna è mobile”). Bufonul ducelui, cocoşatul Rigoletto, îi cântă în strună stăpânului, bătându-şi joc de cei cărora ducele, profitând de puterea şi de seducţia sa, le-a violat fiicele sau soţiile. Rigoletto este însă pedepsit printr-o farsă cumplită: legat la ochi, este păcălit să participe la răpirea unei femei, care se dovedeşte de fapt a fi chiar fiica sa Gilda, care ajunge astfel în castelul ducelui. Bufonul plăteşte ucigaşi ca să se răzbune pe nobil, însă Gilda, îndrăgostită între timp de duce, se sacrifică, fiind ucisă în locul acestuia, şi, macabru, trupul ei este predat tatălui într-un sac. Bucuria lui Rigoletto că s-a răzbunat pe stăpânul cinic se transformă în dramă atunci când cocoşatul cu suflet „cocoşat” îşi găseşte copila moartă!
Tema lui Hugo, interzisă
„Este o poveste foarte tristă în care personajul negativ, care cred că este ducele, scapă. Nu este ucis la final. Ca spectator, crezi că va fi ucis, dar nu există „purificare” în „Rigoletto” - observa şi regizorul australian Stephen Barlow, care a montat la începutul anului trecut „Rigoletto” la Opera Naţională din Bucureşti, într-o adaptare modernă la un spaţiu de desfăşurare contemporan, mafiot newyorkez. „Când a fost scrisă opera, libretul original era bazat pe piesa lui Victor Hugo, a cărei acţiune are loc în Franţa. Prima reprezentaţie a operei „Rigoletto” a avut loc la Veneţia şi cei de la Teatrul "La Fenice" erau alarmaţi pentru că opera critica de fapt un rege, un rege francez, aşa că i-au forţat pe Verdi şi pe libretistul Piave să schimbe locul şi timpul acţiunii. Astfel, ei au dus subiectul într-un orăşel din Italia, nu din Franţa, şi în alt timp istoric”.
Într-adevăr, opera „Rigoletto”, cu un extraordinar succes încă de la premiera sa de la Teatro "La Fenice" din Veneţia, pe 11 martie 1851, deşi la două decenii după premiera piesei incomode care stă la baza libretului, a fost cenzurată, în locul unui rege francez, ca personaj, Verdi introducând, mai puţin riscant, un duce dintr-un mic stat. Stat inventat!
Antimonarhistul Hugo avusese pe 22 februarie 1832, la Comedia Franceză din Paris, premiera celebrei sale piese „Le roi s'amuse” - sau, cum s-a tradus la noi, „Regele petrece”. Şi stârnise atunci mânia cenzurii - piesa (în versuri!) fiind interzisă chiar a doua zi! Pentru mulţi ani! Căci bufonul, în piesă numit Triboulet, nu Rigoletto, era un nume real, de unde se putea deduce şi cel al regelui-despot din vremea când bufonul a trăit - Ludovic al XVII, ori urmaşul său, regele Francisc I, contemporan cu Ştefan cel Mare. Piesa a fost „un eşec răsunător” la premieră: prea realistă sau prea multă laşitate a publicului?
Verdi şi lupta cu cenzura
La rândul său, Verdi a fost conştient, cerându-i libretistului Piave să scrie textul pentru opera sa după piesa lui Hugo, că ar putea fi interzis de cenzura Austriei, care pe vremea aceea stăpânea nordul Italiei. Ceea ce s-a întâmplat, compozitorul contestând însă fiecare observaţie făcută de cenzură, cam cum se întâmpla şi pe la noi, în vremea cenzurii comuniste. Principalele concesii au fost să accepte înlocuirea regelui Franţei cu un duce de Mantua, regat care nu mai exista, şi să schimbe epoca în care se desfăşura acţiunea.
Doi autori celebri garantează succesul
Criticul literar Albert Thibaudet definea astfel opera lui Hugo: „Umană prin detaliu şi semnificaţie, inumană prin proporţii”. Hugo, exilatul, cel care a luptat pentru libertatea cuvântului şi pentru desfiinţarea pedepsei capitale, publica în anul premierei piesei romanul „Notre Dame de Paris”, care ajunge şi el operă - „Esmeralda”, de Louise Bertin.
Colosalul compozitor de operă Giuseppe Fortunino Francesco Verdi (1813-1901) este autor al operelor nemuritoare „Aida”, „Nabucco”, „Trubadurul”, „Otello” şi a multor altor mari succese de scenă.
ASTĂZI, 18 aprilie, comedie cu trei actori excelenţi, la Teatrul Dramatic
