Astăzi, pe 2 iulie, creştinii ortodocşi îl prăznuiesc pe Sfântul Voievod Ştefan cel Mare. De la canonizarea sa, din 1992 - eveniment pe care ortodocşii l-au numit, frumos, urcarea în icoană a voievodului - părerile românilor au fost împărţite. Parte dintre ei şi-au amintit despre textele cronicilor pe care le studiaseră la şcoală şi despre cum Grigore Ureche îl descria pe Ştefan Voievod:
„Fost-au acestu Ştefan Vodă om nu mare de statu, mânios şi degrabă vărsătoriu de sânge nevinovat; de multe ori la ospeţi omorâiea fără judeţu. Amintrilea era om întreg la fire, neleneşu şi lucrul său îl ştia a-l acoperi şi unde nu gândiiai acolo îl aflai. La lucru de războaie meşter, unde era nevoie însuşi se vârâea, ca văzându-l ai săi să nu să îndărăptieaze şi pentru aceia raru războiu de nu biruia”. Alţii pun mai degrabă preţ pe descrierea pe care i-o fac acum parte dintre teologi, numindu-l “bun” şi “milostiv”.
Oricum ar fi, ca să-i înţelegem cât mai mult din personalitate, ar trebui să-I analizăm personalitatea voievodului în cheia epocii sale. La 1433, când s-a născut la Borzeşti Ştefan, fiu al lui Bogdan al II-lea, lumea era mult mai violentă decât este astăzi. Războaiele se succedau, iar scaunul domnesc se ţinea sau se lua cu vărsare de sânge. Creştinismul a rămas dominant şi pentru că moldovenii şi-au păstrat puterea şi n-au căzut sub dominaţii străine. Or, voievodul nici n-ar fi avut cum să nu fie crud şi iute la mânie cu cei care-i ameninţau poziţia.
Că a fost mai mult decât un despot o scrie tot Grigore Ureche: „Iară pre Ştefan vodă l-au îngropat ţara cu multă jale şi plângere în mănăstire în Putna, care era zidită de dânsul. Atâta jale era, de plângea toţi, ca după un părinte al său, că cunoştiia toţi că s-au scăpatu de mult bine şi de multă apărătură. Ce după moartea lui, până astăzi, îi zicu Sveti Ştefan vodă”.
Ştefan Vodă s-a trăit între anii 1433 – 1504. A fost fiu de domn moldovean şi a domnit, la rândul său, 47 de ani. Dintre aceştia, doar 13 sunt consideraţi ca fiind ani de pace. De-a lungul domniei sale, a purtat 24 de bătălii importante, dintre care a pierdut două. Una, la un prim asediul al cetăţii Chilia din 1462, iar a doua, împotriva lui Mahomed al II-lea, la Valea Albă. Printre cele mai mari victorii ale voievodul este cea de la Podul Înalt, din 1473, unde l-a învins pe Soliman Paşa.
Numărul bisericilor ctitorite de voievodul Ştefan cel Mare, devenit sfânt, rămâne un subiect de discuţie. I se atribuie 18 ctitorii principale, plus altele, în cazul cărora nu se mai poate dovedi cu precizie faptul că au fost ridicate din porunca voievodului.
Iată ctitoriile principale: Putna (1469), Milişăiţi-Bădeuţi (1487), Pătrăiţi (1487), Sfântul Ilie (1488), Voroneţ (1488), Vaslui (1490), Iaşi (1492), Hârlău (1492), Borzeşti (1949), Huşi (1495), Dorohoi (1495), Popăuţi (1496), Valea Albă (1496), Tazlău (1497), Neamţ (1497), Piatra (1498), Volovăţ (1502) şi Reuşeni (1504).
Cel puţin alte şapte biserici îi sunt atribuite, fără însă a avea informaţii certe, verificabile din documentele vremii.
