Cronică de carte/ Bunătăţi "despre care nu se mai ştie" mai nimic…

Cronică de carte/ Bunătăţi "despre care nu se mai ştie" mai nimic…
Evaluaţi acest articol
(4 voturi)

Ion Trif Pleşa - Poezii, Iaşi, Opera Magna, 2012

Cu un realism şi un cinism care nu vrea să fie înţelegător, deoarece Înţelegerea nu mântuieşte (întotdeauna, doar nu omul, ci Altcineva hotărăşte!), autorul a scris „Contrajurnalul de la Bereşti”, o istorie în care gazetarul pur sânge prinde multe din ceea ce s-a întâmplat prin Galaţi din punct de vedere cultural şi paracultural între anii 1995 şi 2001. Un „cinism” pe care îl consider constructiv, moralist, fără îndulcitori…

Începutul antologiei de poezie apărute în 2012, prin primul poem, intitulat „Galaţi”, pare a continua, măcar parţial, interesanta răfuială cu un anume schematism existenţial (ca să alintăm pretenţios o anumită mentalitate şi un anume comportament), provincial fără doar şi poate (provincialism există şi la Bucureşti, şi la Iaşi, dar e altă poveste!), „răfuiala” din „Contrajurnal”, dar şi o dispută şi „linie melodică” deja tradiţională, pe urmele unui Barbu Nemţeanu ori Emil Maur, în care oraşul nu mai este numai unul cumplit de negustori, ci şi unul „cumplit de poeţi”!

De altfel, probabil, multe poeme sunt scrise în timp ce este ţinut contrajurnalul. De pildă, „Ţara de paie” (adică toată Ţara de Jos a Moldovei): „Suntem în 1997, an îngâmfat/ (l-aş ţine numai cu masca pe figură!)./ Bâjbâim după legi./ Avem succes la pietre. Şerpi emancipaţi/ ni se încolăcesc/ în jurul gâtului.”

Dar să ne întoarcem la „Galaţi” (deşi mai este şi Moldova în întregime vizată, cam ca Sfânta Treime, Sfânta noastră Doime geopolitică: „Râzi, Moldovă, să ţi se vadă dinţii/ în această seară urâtă.”, p.17), iată poemul în întregime: „Nu-mi vine să cred/ că piatra ta de temelie e pusă de-o femeie./ Mă caţăr pe porţile tale/ până ating cu buzele tăcerea lui Dumnezeu.// Nicio zi de-a ta nu-mi este prietenă.// Doar pâine/ mai calmează lucrurile.// Poeţii se aruncă în flăcările alcoolului,/ arzând de vii;/ păsările din cărţile lor ţin în gheare/ inimile deţinuţilor.// Paştele bate la poarta penitenciarului./ Cad primele picături de glorie,/ dar paharul meu/ e cu gura-n jos.// Din soare se aruncă cu ruble.// Negustori cu capul pâlpâind în călimări,/ ziare cu mâinile întinse pe piept.// Redacţiilor preistorice, noapte bună/ (în 1990 frecau Galaţiul cu periile lor de sârmă).// Ouă din care mă salută/ cocoşi gata tăiaţi.”

Aşadar, destul de abstract, poate, pentru unii care chiar nu au nicio treabă cu Galaţiul, ba chiar şi pentru unii mai tineri… Dar urmarea imediată, „Filosoful fără soţ”, care se dedică lui Petre Ţuţea, ne arată o cu totul altă dimensiune a gândirii lui Ion Trif Pleşa, deschis spre universalitate, chiar dacă printr-un românism autentic, substanţial, aproape singular, deloc mălăieţ. Finalul este exemplar în acest sens: „Fulgeră în craniul lui Eminescu. Dimineţi refuzate./ În măduva oaselor face de gardă Socrate.” (p.8).

Dar poate exemplar pentru valoarea sa este poemul „Vânt”, unde stridenţele asumate (la Trif Pleşa, poezia, lucru rar, chiar nu are strict funcţie… eufemistică) sunt estompate: „Satur vântul cu încăpăţânarea mea/ de specialist/ în descrierea vinerilor./ Scot fără greşeală/ primejdia din lup/ aud ventilatoarele moderne ale abatoarelor/ înjurând în carnea boilor./ Departe se fac băi cu sulf,/ civilizaţia măsoară cu duioşie/ pântecul zeului încremenit cu solniţa-n mână./ Vinul a desfigurat via,/ beau răspântii./(…)/ Homer - am de la el/ un hambar de lacrimi,/ dar nu-s de nasul nostru./ Mă gătesc cu înfrângerile suferite de mine/ şi sfătuiesc Oceanul Indian/ să se mai uite câteodată-n oglindă.// Împuternicesc vinerile/ să mugească la geamul meu.// Sarea de azi:/ medicii n-o mai creditează.// Dezgrop indiferenţa, îi încerc tăişul,/ mi-o înfig în piept.” (p.10)

Poetul mai foloseşte şi ironia (destul de dură), se mai şi alintă foarte sobru, că doar dacă ar fi într-adevăr indiferent, nici n-ar mai scrie, nici n-ar mai publica, s-ar retrage filosofic, cumva a şi făcut-o în nordul judeţului (nu într-un butoi diogenian, ci într-o cadă de baie, „decorat cu apă rece”, p18), liric nu este vorba de nicio sinucidere, ci doar de un drum, aşa cum spuneam, autentic, putem să ne gândim la un cioplitor în fraze („Cioplitor de cărţi”, zice el în poemul dedicat lui Ţuţea), referinţele culturale nu sunt obositoare precum la alţii („Un corb mă asistă plin de prejudecăţi şi lecturi”, p.16), câteodată avem un surâs sorescian, cu doi greieri îndărătnici, uneori ne ducem cu gândul către Mircea Dinescu, în „Muşcă, române!”: „Democraţia se zăreşte în luciul ghetelor mele,/ e chiar preşedintele, cu maţul plin./ Aseară m-am culcat lângă revista femeilor dezbrăcate…”

Războinicul, poate dac, îi spune să scrie „Trăiesc într-o sabie”, intelectualul ironic şi ludic îi dă replica: „Păi da, din cauza frigului/ femeia se şterge la nas cu ziua de luni,/ bacalaureatul ei se îmbată prin baruri.” (p.32). La un moment dat, se leagă un scurt dialog, vorba vine chiar cu faraonul Kheops, savuros: „Şi-a dorit o piramidă înaltă de 137 de metri./ Poftiţi în Africa să vedeţi că o are.// Mult de tot şi-a mai dorit ca după 4600 de ani, dintre toţi,/ Ion Trif Pleşa să-l cânte.// Dorinţa i s-a împlinit.// Faraonul e fericit. Petrece.// (…)// Mai bine morţi decât necântaţi de Ion Trif Pleşa.” (p113)

Mai nimic din ce te-ai aştepta nu urmează, pagină după pagină, uneori şi cu trimitere la poeţi înaintaşi: „dantele şi clopote, dar cât de vagi;/ carnea mea e vedetă, o aşteaptă tramvaiul./ Din adâncul sâmbetei câte puţin mă extragi,/ tristeţea bea din mine cu paiul.// Sunt uluit de câte mi-ai spus,/ dintr-o mâhnire îmi ies 20000 de nori, pe puţin./ Corăbiile crapă de frică la apus;/ stoluri de pahare croncănesc după vin.” (p.59)

Uluiţi, ne oprim şi noi din aceşti primi paşi prin lirica unui poet mai mult decât interesant, despre care ar trebui să se vorbească mult mai mult şi mai bine. A! Şi titlul cronicii e un fel de parafrază la poem-gâlceavă cu celebrul corb al lui Poe, intitulat „Răutăţi despre care nu se mai ştie nimic”!

 

 

Citit 1374 ori Ultima modificare Miercuri, 02 Septembrie 2015 13:16

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.