Impactul pe care Japonia l-a avut asupra lumii moderne este enorm. Deşi această ţară ocupă mai puţin de a treia sută parte din suprafaţa uscatului, deţine o şesime din puterea economică mondială. Economia Japoniei este susţinută în toate domeniile, de la informatică până la turism.
Ca actor de primă marime pe scena mondială, absenţa acestei ţări de la orice forum internaţional ar fi de neconceput. Japonia este un stat interesant de studiat, pentru că este un miracol pe scena evoluţiei relaţiilor internaţionale. Trebuie reţinut că în cel de-Al Doilea Război Mondial a suferit pierderi inestimabile, iar consecinţele au fost pe termen lung. Dintre toate ţările de pe planetă, Japonia a fost cea mai aproape de anihilare - fiind singura naţiune care a suportat vreodată un atac nuclear.
Succesele Japoniei se datorează atât circumstanţelor, cât şi răspunsul dat de ea acestora, deseori bazat pe valori şi practici adânc înrădăcinate.
Scurt istoric
Deşi îi respectă realizările economice mobilizatoare, majoritatea asiaticilor nu i-au iertat încă Japoniei comportamentul din teritoriile dinaintea şi din timpul razboiului. Nu toate imaginile au fost, însă, negative. Printre occidentali, la începutul secolului XX, Japonia era respectată pentru victoriile militare asupra Chinei şi Rusiei şi era considerată un aliat de către unele puteri. După înfrângerea în Al Doilea Război Mondial, a fost admirată pentru felul în care şi-a asumat şi îndeplinit sarcina de reconstrucţie a naţiunii. “Miracolul economic” care a urmat a devenit obiect de analiză şi imitatorii au căutat cheia succesului în sistemul educaţional, în organizarea politică, dar mai ales în practicile manageriale. Multe naţiuni asiatice încearcă să-şi modeleze economiile naţionale după cea japoneză, în ciuda unor neajunsuri. În secolul al XVIII-lea, Japonia se putea lăuda cu oraşul cel mai mare din lume - Tokyo - şi populaţia cea mai afalbetizată.
Ideologia japoneză
În spatele acestui expansionism se află un set de ideologii, utile pentru a justifica această dezvoltare. Printre cele mai răspândite ideologii se aflau conceptul de împărat absolut şi divin şi ideea unei Japonii care ocupă şi controlează Asia pentru a o elibera - o idee specific japoneză de imperialism antiimperialist.
Unul dintre evenimentele care au marcat începutul puterii Japoniei a fost interceptarea şi distrugerea flotei ruse in Strâmtoarea Tsushima de către vasele japoneze, aflate sub comanda amiralului Togo Heihachiro (1838-1934). Această victorie decisivă a pus Japonia într-o poziţie de forţă, atunci când i-a cerut în secret preşedintelui Theodore Roosevelt să medieze conflictul. Un conflict pe care acesta l-a mediat cu succes. A fost un triumf enorm pentru Japonia.
Japonia se putea lăuda deja cu o sumă de factori cheie ai producţiei la începutul perioade de boom economic, deţinând forţă de muncă pe care o exploata la maximum. Astfel că Japonia deţinea forţă de muncă în număr considerabil, şcolită şi ascultătoare, capital acumulat în sectorul privat, firme cu o oarecare experienţă şi o cantitate acceptabilă de surse energetice de bază. Ceea ce îi lipsea erau tehnologia şi întreprinzătorii.
Strategie bună
Deficitul de tehnologie, incluzând atât echipament cât şi expertiză, a fost repede compensat. Aceasta s-a făcut în mare parte prin importarea de echipament străin, angajarea de numeroşi consilieri tehnici occidentali şi trimiterea japonezilor la studii în străinătate. Japonia pierduse trenul Revoluţiei Industriale, dar pe de altă parte profitase de pe urma faptului că se dezvoltase târziu. Putuse în acest fel utiliza tehnologie de ultimă oră la care alte naţiuni ajunseseră numai după un secol sau chiar mai mult de încercări şi eşecuri costisitoare.
Plajă artificială
Scopul Japoniei consta în construirea unei naţiuni puternice care să fie egală sau chiar să poată întrece Occidentul. Pentru început, Occidentul trebuia făcut să ia Japonia în serios. Acest lucru însemna modernizare, adică receptivitatea la creştinism, adoptarea instituţiilor economice şi politice occidentale şi demonstraţii de forţă militare. În economie, cu ajutorul consilierilor şi tehnologiei occidentale şi cu un guvern în stil japonez la conducere, ţara a pofitat de pe urma propriilor atuuri şi a devenit o mare naţiune producătoare, cu un sector al industriei grele în plin avânt.
Din punct de vedere militar, Japonia a învăţat rapid cum să lupte în stil occidental, cu arme moderne şi ce înseamnă o armată recrutată. Pe plan extern, în perioada Războiului Rece, Japonia a fost ghidată de cele patru principii de bază enunţate de prim-ministrul Shigeru Yoshida: principalul scop al Japoniei este dezvoltarea economică, Japonia trebuie să fie uşor înarmată şi să evite implicarea în conflicte internaţionale, Japonia trebuie să urmeze conducerea politică şi să accepte protecţia militară a SUA, diplomaţia japoneză trebuia să se concentreze pe cooperarea internaţională.
Din prag de anihilare, la model demn de urmat
Un eveniment-cheie în istoria Japoniei este momentul celor două atacuri atomice pe care le-a suferit. Faptul că americanii au gândit că doar în acest fel puteau să pună capăt războiului denotă că spiritul acestei naţiuni era destul de greu de înfrânt şi că aceasta era singura modalitate de a înfrânge ambiţiile japonezilor şi a încheia conflitul mondial.
Ocuparea de către a americani a Japoniei după acest conflict a avut un rol mai degrabă pozitiv decât negativ. Mulţumită protecţiei oferite de MacArthur, Hirohito (cunoscut şi ca Împăratul Showa) nu a fost judecat drept criminal de război şi nici forţat să abdice. Au fost adoptate unele reforme în stil occidental, care au dus la îmbunătăţirea economiei şi a traiului în general.
În perioada Războiului Rece, Japonia şi-a refăcut cu abilitate forţele, în aşa fel încât a reuşit să ajungă un lider important pe scena mondială.
Japonia este un stat-naţiune cu un sentiment adânc inrădăcinat al caracterului său unic şi al statutului său special. Istoria sa insulară, chiar şi mitologia sa imperială, a predispus poporul japonez, foarte muncitor şi disciplinat , să se considere înzestrat cu un mod de viaţă distinct şi superior, pe care la început Japonia l-a apărat printr-o splendidă izolare şi apoi, când în secolul al XIX-lea uimea lumea imitând imperiile europene, prin strădania de a-şi crea unul propriu în Asia continentală.
Sursa historia.ro
