Vinerea trecută, ne-am început seara cu "Don Quijote de la Mancha" al lui Cervantes, propus de Ion Avram, care a spus că romanul reprezintă un omagiu adus capacităţii omului de a fantaza, visul suprem fiind de a visa însăşi visarea şi creatorul.
În continuare, Costel Crângan ne-a citit un fragment de proză numit "Salcâmul lui Chioru", despre care Ioan Gh. Tofan spune că are un final imprevizibil. Ion Avram crede că acest prim capitol pare a fi o poveste de sine stătătoare, întreagă şi rotundă. Autorul dovedeşte că are conştiinţa şi ştiinţa textului. De asemenea, creează atmosferă, iar sugestia de magie neagră incită cititorul. Marius Grama întrevede o poveste coerentă, după lecturarea căreia rămâi cu o idee clară. El apreciază faptul că autorul nu pică în păcatul de a întinde artificial fragmentele. Materialul este penetrant, compus din cuvinte simple şi elocvent. Stela Iorga e de părere că ideea exorcizării răului în lume este foarte bine prinsă în text. Această expulzare metaforică este graduală, fină şi anticipată. Dintr-o perspectivă cosmică, salcâmul incubează mai multe drame, devenind astfel un simbol. Adnotările în latină nu slujesc textului, ci par a trăda un soi de nesiguranţă. Comentariile auctoriale sunt redundante, încărcând fără scop textul. Simona Toma observă neconcordanţe la nivelul logicii ideilor şi curgerii acestora şi spune că ar prefera un limbaj mai natural. Liviu Cocei conchide seara, adăugând faptul că dictonul poate fi păstrat atâta timp cât are în sine o încărcătură semantică.
Astăzi, începând cu ora 18:00, la sediul cotidianului "Viaţa liberă", citeşte Marius Grama, iar flash-ul literar va fi prezentat de Paul Budeanu.
