Evenimentul are loc pe vremea când Japonia era condusă din Edo, Tokyo de astăzi, în timpul ultimului guvern militar feudal, când împăratul avea doar un rol ceremonial. În 1701, un nobil pe nume Asano Naganori, lord de Ako, i-au fost atribuite anumite sarcini formale la curtea shogunului. Un oficial de la curte, Kira Yoshinaka, a avut un comportament care l-a ofensat pe Asano şi l-a făcut să-şi piardă cumpătul şi să-l atace. Acest lucru a reprezentat o încălcare gravă a protocolului, iar lui Asano i s-a cerut să-şi facă seppuku, sinuciderea rituală a samurailor. El a fost înmormântat într-un templu în afara capitalei, iar averea i-a fost confiscată.
Cei 47 de samurai din garda de corp a lui Asano, acum aduşi la statutul de ronini, au decis că a fost încălcat codul de onoare, Bushido Soshinonshu, şi doreau să răzbune moartea stăpânului lor. Roninul reprezintă în cultura japoneză samuraiul rămas fără maestru, definiţia fiind folosită în perioada Japoniei feudale (1185-1868). Ei au aşteptat răzbunarea aproape doi ani. Într-o dimineaţă de la sfârşitul lui ianuarie 1703, ei au pătruns în locuinţa lui Kira, omorându-l pe acesta şi câţiva samurai din garda sa.
Autorităţile au fost puse în dificultate. Roninii au acţionat conform codului lor, dar au încălcat autoritatea shogunului. După o analiză îndelungată, roninilor li s-a cerut şi lor, asemenea stăpânului pe care l-au răzbunat, să comită sinuciderea rituală. Toţi, de la cel mai mic, în vârstă de 17 ani, până la cel mai bătrân, de 77 de ani, au îndeplinit sentinţa cu promptitudine. Ei au devenit eroi populari şi modele de urmat, iar povestea lor a inspirat teatrul, filmul şi literatura japoneză. Roninii au fost înmormântaţi în acelaşi templu cu maestrul lor, astăzi templul Sengakuji din Tokyo, fiind un punct de atracţie pentru vizitatori. (sursa: historia.ro)
