Textele Sabinei Penciu surprind întotdeauna printr-o sinceritate dezarmantă, printr-o candoare a confesiunii care îmblânzeşte şi răscumpără, în final, orice situare nefastă a sufletului. Într-un mediu irespirabil, al alienării mintale, descris însă nu fără un anumit haz, poeta contemplă cu nesaţ micile bucurii ale vieţii de ''afară''. Ceea ce până mai ieri părea să nu conteze, devine deodată semnificativ şi se încarcă de impactul transfigurator al unor revelaţii: luna, zăpada, motanul a cărui blană mirosea a iarnă, capotul înflorat adus de acasă, zgomotele purtate de vânt: ''claxoane, păsări, dacă ai noroc'', vizita unui prieten, o portocală.
''Odată, când se făcea aerisirea, am trişat. M-am trezit cu ditamai dihania de motan pe pervaz. Blana lui mirosea a iarnă. A fost ca o revelaţie, aşa că l-am luat în braţe şi l-am ascuns sub pat. (...) Dada, una dintre fete, poreclită astfel după crizele ei în care nu articula decât două silabe ore în şir, s-a speriat cumplit când l-a văzut pe Frosty, căci aşa îl numisem. A început să sară din pat în pat şi să zbiere, în timp ce motanul meu ghiduş îi dădea târcoale. Râdeam ca o nebună şi poate că în acel moment chiar aşa am fost. Dada a fost supărată pe mine până a doua zi. I-am cedat tot ceaiul meu ca să mă ierte.''
Ovidiu Nedu apreciază sensibilitatea poetei, iar Victor Cilincă este impresionat de siguranţa cu care scrie Sabina Penciu, stilul curat, echilibrat, trimiţând cu gândul la un scriitor matur. Paul Budeanu şi prozatorul Ion Avram se abandonează cu totul farmecului poetic al Sabinei, în timp ce Stela Iorga atrage atenţia asupra lipsei de finalitate a fragmentelor de jurnal, dar recunoaşte, de asemenea, forţa lirică a autoarei.
Vineri, 22 iulie, la sediul ziarului "Viaţa liberă", începând cu ora 18.30, Victor Cilincă va prezenta flashul literar, iar Ion Zimbru ne va citi poezie.
