Sărbătoare în locul unde s-a copt Unirea, cu reinstaurarea "Întâlnirilor de la Mânjina". Pentru că reinstalarea expoziţiei în muzeul afectat de inundaţiile din 2013 din comuna Costache Negri nu a putut fi gata până în luna mai (de hramul Sfinţilor Constantin şi Elena, ziua comunei şi onomastica boierului Costache Negri şi a surorii sale Elena - marea dragoste a bardului de la Mirceşti), deschiderea oficială a Casei Memoriale Negri a fost făcută pe 19 octombrie.
Sunt 140 de ani de la moartea pârcălabului de Covurlui, diplomat de excepţie, un exemplu de omenie şi onoare, care se stingea tot într-o toamnă, pe 28 septembrie 1876, retras la Târgu Ocna; se născuse în 1812, pe 14 mai, la Iaşi. Astfel, a fost la locul ei slujba religioasă săvârşită în pridvorul simplu, lângă plăcile din marmură, aşezate pe un perete modest, în 1926, la semicentenarul morţii „marelui român”, de către Secţia Galaţi a Ligii pentru Unitatea Culturală a Tuturor Românilor, şi la centenarul Unirii. Asistenţa s-a rugat pentru odihna neodihniţilor patrioţi Costache, Cuza, Kogălniceanu, Bălcescu, Alecsandri, Iancu şi pentru doamna Elena. În curte e bustul din piatră al lui Negri (aflat pe lista monumentelor de patrimoniu), realizat în 1973 de Boris Leonovici (elev al lui Constantin Baraschi, cu multe lucrări monumentale în ţară, Leonovici expunea în ´69 la Torino). Negri mai are busturi ridicate la Vatra Dornei şi la Suceava.
Oraşul Târgu Ocna a fost reprezentat la vârf
"Au fost insuficienţi bani pentru a termina lucrările în 2014”, după inundaţiile dezastroase din 2013, ne-a spus directorul Muzeului de Istorie „Paul Păltănea”, prof. Cristian Dragoş Căldăraru, care a vorbit cu căldură despre marele patriot, priceputul diplomat şi dregător şi popularul „moş Costache”, iubit de oamenii simpli. A fost prezent acum chiar viceprimarul oraşului Târgu Ocna, Neculai Drăgănuţă. Primăria din Târgu Ocna a contribuit cu 5.000 de lei la cheltuielile de reabilitare a muzeului de la Mânjina. Viceprimarul a lăsat cărţi şi imaginea, înrămată, a mormântului lui Negri: „Ne onorează că a trăit în oraşul Târgu Ocna, unde avem un colegiu naţional care-i poartă numele, iar cea mai lungă stradă din oraş, de asemenea, îi poartă numele.” Tânărul muzeograf profesor dr. Radu Alin, de la Muzeul de Istorie Târgu Ocna, ne-a povestit despre un tunel secret care pornea de sub casa de acolo a patriotului, tunel prăbuşit însă, ca şi casa: a rămas doar poarta. Muzeul de Istorie de acolo adăposteşte mobilierul unionistului: biroul, o vitrină-bibliotecă, călimara.
Locaşuri secrete şi mobilier de artă
Muzeografa Ingrid Bahamat, organizatoarea expoziţiei, a evocat atmosfera de altădată, oferindu-ne acum prilejul să vedem în spatele uşilor închise: salonul de primire, salonaşe, dormitoare - „secvenţe de viaţă cotidiană”.
Marius Mitrof, inspector la Direcţia Judeţeană de Cultură, a evocat ameninţarea şi chiar atacul apelor negre din 2013: „Judeţul Galaţi se află, poate nemeritat, pe antepenultimul loc din toată ţara, ca număr de monumente istorice - ne temeam să nu mai pierdem un monument istoric!” Dar echipa muzeului a reuşit să-l redea circuitului public.
Publicul a vizitat muzeul, a primit pliante şi explicaţii. Dulapul diplomatului, cu mici compartimente ascunse pentru scrisori secrete, pitite după sertare, din lemn de trandafir, stil Biedermeyer, ne arată un Negri modest; el de altfel refuzând chiar şi sumele datorate de stat ca leafă, ajutându-i însă pe alţii. Sunt expuse evantaie, lămpi, un pat simplu şi econom cu spaţiul, unde dormea Kogălniceanu, portrete, scrisori, călimări, lornionul lui Negri (ochelari cu un mâner), fotolii pliante „Savanarola” (numite şi „scaun-foarfece”), în stil renascentist, sau măsuţe cu intarsii de sidef. Redeschiderea expoziţiei permanente a muzeului - „Ambient românesc - ambient european: Conacul de la Mânjina”, cu superbe piese de mobilier, veşminte, obiecte cu înţeles astăzi pierdut (de pildă un cârlig cu care doamnele îşi îmbumbau botinele cu nasturi), lucrături cu bun gust, dar şi cu decenţă, ar putea adăuga şi termenul de „ambient oriental” sau „levantin”, prin piesele filigranate de influenţă sau provenienţă turcească, alături de foarte la modă atunci piese franţuzeşti.
O adevărată istorie muzicală
Apoi, în cerdac, sfidând temperaturile nu prea generoase, ne-au încântat, cernindu-ne inima cu frumoase melodii despre Basarabia şi Bucovina de Nord, copiii Şcolii Gimnaziale „Elena Negri”, din comuna care a luat numele marelui unionist, în 1908, preschimbând astfel vechea denumire de Hotarul lui Mânjea, devenită apoi Mânjina.
A urmat, în salon, un ceas de vrajă adevărată de muzică veche (chiar şi copiii care n-au avut loc pe scaune au rămas tot timpul fascinaţi de această istorie prin muzică). Formaţia „Kalofonis”, din cadrul Asociaţiei pentru Promovarea Patrimoniului Cultural, partenera muzeului şi a primăriei comunei la acest eveniment, ne-a prezentat, după deschiderea, obişnuită odinioară, cu o compoziţie a lui Cantemir, muzică cultă din vremea lui Negri, cântece lăutăreşti, şlagăre de odinioară pe versurile unuia dintre primii noştri poeţi culţi, boierul (!) dar şi inginerul „hotarnic” Costache Conachi, stăpânul moşiei Ţigăneşti (o piesă cântată şi de Barbu Lăutaru), mare vornic (premier) şi mare postelnic (ministru de Externe). Ne-au desfătat şi cu suspinele versurilor lui Anton Pann, din cunoscutul „Spital al amorului”, ori „Cântătorul dorului”. Înveşmântaţi în strai naţional nestricat, cu vechi instrumente, cei nouă menestreli provin dintr-un mozaic muzical de calitate: Nelu Stase - solist şi preşedinte al Asociaţiei pentru promovarea patrimoniului cultural Galaţi, Constantin Lupu - solist, percuţie, vicepreşedinte al asociaţiei, Mugurel Bezman, la bouzuky - basist la Teatrul Muzical, Ecaterina Berechet, la vioară - în orchestră la Teatrul „N. Leonard”, Anişoara Negură, la oboi, fluier kaval - este profesoară de oboi la Liceul de Artă „Dimitrie Cuclin”, Emanuel Mihai, la chitară - student al Facultăţii de Muzică, Vasilică Burcuş, solist, absolvent al aceleiaşi facultăţi, Marian Neculcia, solist, Andrei Boroş, solist.