Patrick Bateman e un tânăr de succes. Are bani, e bine ancorat în societatea din Manhattan şi, ori de câte ori îşi doreşte, poate începe o nouă relaţie cu o altă femeia. Practic, trăieşte visul tânărului american. Milioane de oameni şi-ar vinde, probabil, sufletele ca să ajungă în locul lui. Numai că Manhattan-ul nu-i chiar atât de frumos pe cât ni-l imaginăm noi.
Iată fundalul pe care se desfăşoară acţiunea: „Pe trotuar, un stol de porumbei negri şi burtoşi se lupta să pună ciocul pe nişte resturi de crenvuşti în faţa unui local Gray's Papaya; mai mulţi travestiţi se uită la ei cu priviri placide şi o maşină de poliţie trece discretă în sens invers, pe o stradă cu sens unic, pe sub cerul sumbru, acoperit cu nori cenuşii. (…) Puţin mai jos, pe trotuar, stă proţăpită o babă urâtă, din aia care târâie după ea, pe străzi, câte o sacoşă, de data asta cu un bici în mână, cu care şfichiuieşte după porumbei. Dar ei n-o bagă în seamă ci se luptă mai departe şi ciugulesc resturile de crenvuşti”. (p 15).
Bateman şi amicul lui, Timothy Price, ajung în vizită la Evelyn, o tânără bogată, căreia părinţii îi cumpăraseră o vilă în care să locuiască şi să petreacă. Pe drum, Price îşi bate joc de un şofer de taxi şi de un cerşetor, de la înălţimea statulului său. „Societatea chiar nu-şi poate permite să mă piardă. Sunt un atu”, spune Price. Vorbeşte mult din pricina consumului excesiv de steroizi şi e arogant, dar nimic din toate astea nu-l deranjează pe Bateman. Seara îşi urmează cursul, într-o companie ciudată, şi abia când Bateman întrezăreşte posibilitatea ca Price să aibă o relaţie erotică secretă cu Evelyn, ceva se schimbă. Bateman şi Price dispar curând împreună şi nimeni nu va mai auzi nimic despre Price.
Şi acesta este doar începutul. N-o să vă povestim romanul, pentru că fiecare nouă acţiune a lui Bateman este suprinzătoare. Dacă îţi place America şi toată subcultura ei, ritmul povestirii va deveni, la propriu, ameţitor. E ca şi cum de fiecare dată Bateman trece prin urchile acului, ca să îşi satisfacă inexplicabila şi copleşitoarea poftă de a ucide. Va reuşi însă, să se strecoare, din cauză că oamenii din jurul lui sunt atât de orbiţi de aparenţa lui, încât îi iau mărturisirile crimelor ca pe nişte glume. Şi iarăşi Bateman se întoarce la viaţa lui obişnuită, în ciuda faptului că ucisese iar şi iar. Se întâmplă însă şi lucruri atât de ieşite din comun, încât îl şochează până şi pe Bateman. Când o victimă îi spune, în pragul morţii, că îl iubeşte… Nu vă gândiţi la romantism. Nu e loc de aşa ceva în lumea creată de Ellis.
Ne-am dori să citiţi „American Psycho” pentru că experienţa este unică. Da, ştim că după carte s-a făcut şi film. Chiar unul bun. Cu toate astea, romanul este mult, mult mai zguduitor. Am avut momente de lectură în care am simţit cum inima ne bate mai repede şi cum aproape că rămâneam fără aer, „mâncându-i” cuvintele lui Bret Easton Ellis. Iar după ce veţi citi cartea, altfel o să vă bucuraţi de film.
Nu puţini au fost criticii care au spus că „American Psycho” este un clasic al zilelor noastre, în literatura americană. A fost un roman cult al anilor 1990. Cel puţin la fel de mulţi au fost cei care s-au revoltat împotriva romanului şi au spus că povestea pătează imaginea Americii şi că n-ar fi trebuit scrisă niciodată. Dacă nici asta nu ne mai trezeşte curiozitatea…
Găsiţi romanul la Librăria Donaris de pe strada Nicolae Bălcescu, nr. 26.
