Galaţiul a avut parte, săptămâna trecută, de ”un maraton al artelor plastice” - aşa anunţa, în după-amiaza de 2 februarie, managerul Muzeului de Artă Vizuală, Dan Nanu, la primul eveniment, vernisajul unei noi expoziţii de excepţie: ”Imago mundi” - xilogravură (gravură în lemn, pe plăci enorme), semnată de ZuZu Caratănase. Urmau vernisajul de la Galeria ”Mantu” şi, a doua zi, cel de la Hotel ”Turist”.
La Muzeul de Artă, iar neîncăpător publicului şi lucrărilor generoase, o expoziţie ”plimbată”: după ”Simeza” din Bucureşti, în 2015, urmaseră Galeria ”Five Plus” - Viena, Muzeul Naţional de Artă Chişinău, ICR Tel Aviv, oraşe din România. "Să reţineţi că Răzvan Caratănase este un nume al prezentului şi al viitorului, cu siguranţă unul dintre graficienii cei mai talentaţi, nu ai tinerei generaţii, ci ai graficii româneşti" - spunea, despre artist, un connaisseur - academicianul Răzvan Theodorescu.
Îmbrăcat fov (de pildă, cravată oranj), el însuşi o declaraţie de culoare, tânărul artist (născut în 1985, la Tulcea) m-a întâmpinat ”cu lipici” chiar din uşa muzeului. Directorul Nanu avea să remarce şi o altă calitate: modestie extremă. Botezat ZuZu de către maestrul său, Ibrahima Kaita, artistul uimeşte prin imaginaţie, meşteşug, calitate şi putere de muncă.
Curatorul expoziţiei, plasticianul Gheorghe Miron, s-a declarat fascinat de puterea de muncă a tânărului artist, pe care l-a vizitat şi în uimitorul său atelier. ZuZu a mai expus cândva, în grup, la Galaţi, dar a aşteptat 17 ani să fie invitat pe simezele noastre. L-a prezentat, cu căldură, maestrul său, într-o retorică care invoca aerul profesoral al Sorbonei.
Arta africană, "tradusă" mioritic
Coleg de facultate, la Institutul de Artă ”Grigorescu” din Bucureşti (şi de cămin), cu David şi Miron, descoperit de marele gravor Marcel Chirnoagă, Keita a lucrat două decenii, până la pensie, la Muzeul de Artă Tulcea, mulţi ani ca director. L-a ridicat la nivelul Bucureştiului şi Sibiului, prin arta de a atrage donaţii cu opere de mare valoare. Doctor în artă, a refuzat oferta de a conduce alte muzee, chiar şi pe cel gălăţean. A dansat prima horă în satul lui Preda, îi place mult mămăliga cu brânză şi smântână; cam ca şi în Republica Guineea, iar România seamănă uneori cu ţara sa, din care a venit cu bursă în România, unde s-a şi căsătorit, soţia ajungând şefa unei sucursale bancare la Bucureşti.
