„Istanbul” de Orhan Pamuk. Aşa îţi iubeşti oraşul!

Scris de  Sâmbătă, 18 Martie 2017 07:15
Evaluaţi acest articol
(1 Vot)

Câştigătorul Premiului Nobel pentru Literatură în 2006 scrie despre oraşul în care este înrădăcinat spiritual.

După ce am citit „Istanbul” a lui Orhan Pamuk, am înţeles ce înseamnă să îţi iubeşti oraşul. Că, până la urmă, una este să-l admiri pentru arhitectură, să-l găseşti frumos sau confortabil, interesant sau plin de istorie şi de poveşti şi cu totul alta este să îi dedici – aşa cum face Pamuk – o parte din tine, să ai perioade în care să te obsedeze, în care să-l filtrezi prin sufletul tău şi prin mintea ta, descriindu-l în scris şi pictându-l, obsesiv. „Când pictam, mă socoteam a fi parte din ceea ce zugrăveam” (p. 331), scrie autorul. Inima lui Pamuk bate în acelaşi ritm cu cea a Istanbulului. Localnic fiind, crescut într-un bloc cu cinci etaje ocupat doar de familia sa, autorul înţelege pe deplin melancolia oraşului, sentiment „împărtăşit de toţi istanbulezii ca un destin” şi o explorează. Din marea de amintiri ale lui Orhan ies la iveală, pe alocuri, crâmpeie de istorie a locului, de la căderea Constatinopolului (pentru occidentali) şi cucerirea Istanbulului (pentru orientali), până la evenimente mai recente.
„Istanbul” nu e o carte scrisă pe genunchi, nici vreun simplu jurnal al autorului. E un text care trăieşte şi pentru scrierea căruia Pamuk a făcut o documentare temeinică. A vizitat, a trăit, i-a citit şi citat pe Gerard de Nerval şi pe Teophile Gautier, prezentându-ne şi viziunea lor asupra oraşului. Cam toată viaţa lui Orhan Pamuk a fost documentare pentru această carte. Sigur că, pe aripile amintirilor autorului, o să ajungeţi pe malurile Bosforului, prin piaţa Taksim, Turnul Fecioarei, Sfânta Sofia şi Podul Galata, până pe străduţe ascunse, peste care viaţa, neobosită, a construit, strat peste strat.
Sunt lucruri pe care numai oamenii din Istanbul le pot simţi. De exemplu: „Am aflat că obiceiul de a contabiliza vapoarele care treceau pe Bosfor nu reprezenta doar o ciudăţenie de-a mea (era vorba despre un nărav al foarte multor istanbulezi asemenea cu mine (…) să numărăm vasele, ca să ne dăm seama dacă se apropiau sau nu urgiile, moartea (p.258)”.

Pentru a le înţelege, citiţi cartea! Monografie a unuia dintre cele mai frumoase capitale din lume şi povestea sufletului de copil, adolescent şi tânăr adult al lui Orhan, „Istanbul” e o carte care te îmbogăţeşte.
O găsiţi la Librăria Donaris de pe strada Nicolae Bălcescu, nr. 26.

Citit 608 ori Ultima modificare Vineri, 17 Martie 2017 18:20

Lasă un comentariu

Utilizatorul este singurul responsabil de conţinutul mesajelor pe care le postează şi îşi asumă toate consecinţele.
ATENTIE: Comentariile nu se mai publica automat, vor fi moderate. Mesajele care conţin cuvinte obscene, anunţuri publicitare, atacuri la persoană, trivialităţi, jigniri, ameninţări şi cele vulgare, xenofobe sau rasiste sunt interzise de legislaţia în vigoare, iar autorul comentariului îsi asuma eventualele daune, în cazul unor actiuni legale împotriva celor publicate.