Raportează comentariu

Articolul pomenește în treacăt și despre vechea denumire a străzii Cuza Vodă: ”Ulița de lângă mal”, dar despre acest ”mal” nu se spune nimic în legătură cu această lucrare. Este ”malul” format la marginea unei foste ape care, în vechime, acoperea întreaga vale a orașului actual. Un ”mal” lung, care pleacă din Dunăre undeva în zona blocului Siret, șerpuind apoi spre Nord între străzile Cuza Vodă și Dogăriei și continuând prin spatele Casei Corpului Didactic, Bibliotecii V.A. Urechea, Teatrului Muzical, Grădinii Publice, căminelor studențești, azilului de bătrâni, vechile case tip ale cartierului Tudor Vladimirescu, ieșind din oraș spre Tulucești pe lângă lacul Brateș.

Este, de fapt, taluzul celei de-a doua faleze a Galaților, o faleză istorică ceva mai scundă, adăugată celei mari și binecunoscute de la malul Dunării. Ca și Faleza Dunării, consolidată prin taluzare în anii 1960, și această ”faleză” mică a fost consolidată și ea, dar mult mai înainte, pe vremea primarului Al. Moruzi, când a fost construit un foarte solid și impunător zid de sprijin. Zid trainic, din cărămidă, dar care acum împlinește și el mai mult decât un secol, săracul, și dă semne vizibile de bătrânețe.

Peste toate acestea mai apare și fenomenul înmuierii generale a loessului macroporic, pe care stă orașul, fenomen datorat excesului de apă din subsolul acestuia, exces venit din multe surse, toate acestea împreună fiind sigur și cauza tasării terenului de sub muzeu. Căci în pericol de a o lua la vale nu se află numai Faleza Dunării, ci și această faleză ceva mai scundă, istorică, la care nimeni nu pune problema refacerii generale a străvechiului zid de sprijin al primarului Al. Moruzi, în timp ce necesitatea acută a combaterii creșterii nivelului apelor freatice de sub oraș este perpetuu ignorată și repetat uitată.