Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” UNDE nu-i NIMENI (oniric vals)

Evaluaţi acest articol
(2 voturi)

(!) mărturisesc: nu are rost să mai aştept

când veşnicia stă cu mâinile pe piept

ş-ascultă cântul cel de dus/ acolo, jos...acolo, sus...

unde nu-i nimeni prost, urât, frumos, deştept (!)

 

(!) n-am mai văzut de mult atâţi nemuritori

înlăcrămaţi...şi doar de mii şi mii de ori

am tot murit ş-am tot plecat/ (ne)hotărât, (ne)vinovat...

şi m-am întors şi am trăit adeseori (!)

 

(!) am fost cicoare, mierlă, piatră, lup şi tei,

verb şi adverb şi aoleu şi alelei...

ş-am fost zbor, melc, pegas, trifoi/ şi înainte şi-napoi

şi matostat pentru gherdane la femei (!)

 

(!) am fost nimic, am fost şi tot, am fost...am fost –

în veşnicia-nţepenită – preţ de cost,

în veşnicia care-acum/ e praf şi pulbere şi scrum –

nemuritorii ştiu s-o plângă pe de rost (!)

Citit 2870 ori Ultima modificare Luni, 30 Noiembrie -0001 02:00

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.