Raportează comentariu

"Să amintesc de profesorii mei de la gimnaziu, dl şi dna Georgescu, veniţi din împrejurimile Bucureştiului. Ea, profesoară de istorie şi geografie, blândă, bună, distinsă, avea permanent nevoie de protecţia soţului ei, profesorul de limba română. El, mândru, stăpân pe sine şi pe toate situaţiile. Avea statura şi alura unui profesor demn de aprecierea părinţilor şi elevilor. Îl văd trecând spre şcoală, pe lângă gard, îmbrăcat într-un costum maro-închis, purtând pălăria cu distincţie, pe o parte şi fluierând ca pentru sine aceeaşi melodie preferată. Vorbea puţin, neinteresat de probleme neintelectuale. Se vedea că a locuit mai mult la oraş. Trăia în lumea cărţilor.
De la el am căpătat noţiuni sigure şi durabile de limba română. Văd scrisul ordonat, corect pe tabla împărţită în două părţi inegale. Într-o parte, exemplele, iar în cealaltă parte, întrebările. Folosea creta colorată, pe care o purta cu sine în servieta-i mică. N-am uitat exemplul folosit pentru a înţelege cazul dativ: „Din pristolul de la Roma, să dai calului ovăz“ sau exemplul pentru subiect exprimat prin verb la infinitiv: „A învăţa este o datorie a fiecarui elev“.
Avea însă un cusur: intra des în contradicţie cu vederile unor colegi, pentru că nu putea suporta mediocritatea şi nu-i scutea, aruncându-le vorbe usturătoare. (Asta am cunoscut când am devenit colegi, la aceeaşi şcoală. Cancelaria devenea neîncăpătoare pentru dl Georgescu şi pentru dl Mardare.)
(Fragment din Viaţa, într-o poveste - Ioana Iordache Baltag, Editura „Egal”, Bacău, 2013)
Aşa l-a văzut mintea mea de elevă a Şcolii Elementare din satul Furcenii Vechi, atunci (1952-1954)
Acum am aflat că dl. prof. Georgescu este poetul, remarcat în perioada înterbelică, Ovid Caledoniu.
Dle Profesor, vă datorăm respectul nostru, respectul tuturor elevilor pe care i-aţi învăţat să vorbească corect româneşte, cu distincţie şi delicateţe. Poate, sfatul dv. dat la timpul potrivit, mi-a arătat un alt drum în viaţă: „Am prins şi noi, mai ales eu, plăcere pentru croitorie. Ba chiar am întrerupt vreo săptămână şcoala, toamna, când trecusem într-a şasea, cu gând să mă fac croitoreasă. A venit la noi dl Georgescu, profesor de limba română, „A lămurit-o“ pe mama să mă dea la şcoală mai departe, că eu trebuie să ajung mai mult decât o croitoreasă“.
Vă mulţumesc, Dle Prof. Georgescu!