Sunt atât de multe de zis, însă atât de puţin timp, având în vedere că mişcările politico-electorale din ultima perioadă se fac într-o viteză ameţitoare! Până să spui ceva mai mult, gata!, subiectul se schimbă pe o nouă mutare politică.
Aşa s-a întâmplat cu dosarul Udrea, cu suspiciunea de fraudare a alegerilor, cu (apoi) ruperea guvernului, cu formarea celui de-al doilea guvern, cu lansarea candidaturii lui Traian Băsescu, cu moţiunea PNL, cu acuzele PSD că guvernul este ilegal, cu greva bugetarilor, cu lansarea candidaturii lui Sorin Oprescu şi, ieri, cu asumarea răspunderii pe legea pensiilor, „contrată” imediat cu alt eveniment, organizat de astă dată de opoziţie – suspendarea şedinţei din Camera Deputaţilor, prin plecarea parlamentarilor PNL şi PSD.
Viteza cu care vârtejul evenimentelor politice învârte turbinele electorale ale partidelor nici nu dă prea mult timp pentru analiza, în profunzime, a fiecărui subiect.
Dar, de fapt, asta este şi ideea! De pildă, a mai cerut cineva – sau a mai prezentat cineva – dovezile că autobuzele ţării vor plimba turişti electorali pe 22 noiembrie?…
Anunţul că primul ministru Emil Boc spune că îşi asumă răspunderea (guvernamentală, evident) în privinţa legii pensiilor a reuşit, dintr-un foc, să facă uitate şi lansarea la prezidenţiale a noului candidat, Sorin Oprescu şi greva bugetarilor să fie uitată… Punct ochit, punct lovit!
Acum, momentul ales de premierul Boc pentru anunţul asumării răspunderii pe legea pensiilor este evident unul gândit înainte, că doar nu aşa, din pură întâmplare, mâine pensionarii din toată ţara ies în stradă pentru a striga că o duc greu…
Însă de la o măsură populistă şi ocazională la o decizie care are consecinţe… în buzunarele românilor, este o cale destul de lungă. Iar ieri Emil Boc nu s-a dat înapoi să vorbească despre o recalculare a pensiilor speciale (ceea ce ar însemna aplicarea retroactivă a unei legi!), sau la desfiinţarea pensiilor parlamentarilor.
Cu astfel de măsuri (plus creşterea vârstei de pensionare) vrea Emil Boc să vină în faţa Parlamentului, cu braţele deschise, gata să pătimească – prin încetarea mandatului – dacă aleşii ţării nu vor fi de acord.
De ce se încearcă din nou (după povestea cu legea educaţiei) adoptarea la foc automat a unei legi atât de importante, prin asumarea răspunderii? De ce se expune astfel acest guvern la riscul demiterii, în procedură parlamentară?
De ce acum, când este evident că moţiunea de cenzură propusă de PNL va fi supusă votului parlamentarilor înainte ca Emil Boc să îşi asume răspunderea pe legea pensiilor?
De ce acest guvern, compus, pe jumătate, din miniştri interimari, ar mai lua decizii atât de importante, în condiţiile în care un interimar se ocupă doar de treburile curente?
Şi mai ales, de ce s-ar înhăma acest guvern la măsuri atât de importante când există posibilitatea ca magistraţii de la Curtea Constituţională să decidă că actualul guvern este ilegal, aşa cum susţine PSD?
La toate aceste întrebări nu pot găsi decât o singură explicaţie: Guvernul Boc îşi doreşte plecarea din fruntea ţării.
Cum o plecare simplă ar semăna a lipsă de responsabilitate, o demitere din partea Parlamentului ar putea aduce în jurul capetelor conducătorilor mult râvnita aură de victimă, atât de îndrăgită de popor mai ales în perioade electorale…
