România, ne iubeşti?

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Sărbătorile de iarnă debutează astăzi şi, evident, începem cu o pauză binemeritată.   Sfântul Andrei e ocazie de şpriţ, socializare, vizite, impulsuri în contul reţelelor de telefonie mobilă, zi de vânzări-record pentru florărese, de reanimare pentru shopping, pentru că trebuie să luăm cadouri pentru toţi andreii şi  toate andreele din viaţa noastră.

Începem de sâmbătă,  continuăm duminică, declarăm luni drept zi de sărbătoare, altă paranghelie marţi, de Ziua României. Ne revenim un pic, nu mult, vreo câteva zile, pentru că vine Sfântul Nicolaie şi ştie toată lumea că aşa o zi trebuie sărbătorită după toate rigorile.

Nu ne batem prea mult capul cu nenorocirile din lume. Încălzirea globală oricum merge înainte, politica e oricum o târfă de centură de când o ştim, greve nu mai are sens să facă cineva tocmai acum când suntem cu un picior în decembrie şi aveam atâtea alte lucruri pe cap.

Bineînţeles că iubim România. E ţara tuturor posibilităţilor, nu e ca în America, dar, totuşi, şi aici se poate întâmpla orice.

Orice funcţionar frustrat îţi poate trânti uşa ghişeului în nas, fără să apuci să spui ce vrei, orice organ de control te poate amenda pentru că poate să o facă doar pentru că are chef şi autoritate dată de o legitimaţie, nici o infirmieră de spital nu  schimbă plosca bolnavului muribund până nu-i bagi un ban în buzunar, nu te poţi opera, deşi e o chestiune de viaţă şi de moarte,  pentru că medicii şi asistentele intră în concediu forţat.

Suntem razna – e şi un cântec - , ne-am învăţat să nu fim respectaţi, să fim luaţi la mişto de unii (nu de toţi!) lucrători din instituţiile de stat care au ca principii de viaţă să nu îşi ia nicio responsabilitate, să nu rezolve nicio problemă a vreunui muritor de rând, să nu semneze nicio hârtie care i-ar putea responsabiliza.

De aceea ne place decembrie. Că bat clopotele mai mereu a sărbătoare, că nu face nimeni nimic, ştim deja că merge şi-aşa, târâş-grăpiş, unii se fac că muncesc, alţii se fac că plătesc, alţii nici nu se mai obosesc să se facă, rupem magazinele şi nimeni nu ştie de unde apar totuşi atâţia bani la cumpărături, căci şomajul e sus, calitatea vieţii era jos, dar... gata cu prostiile astea!

Vrem doar ştiri pozitive, nu vrem să auzim despre copii bolnavi, despre morţi, răniţi, sărăcie, analfabeţi, cancer, spitale în colaps, economie naţională în pragul prăpastiei, datorii, rate, bănci, vrem voie bună şi să auzim numai chestii drăguţe, simpatice, vrem atmosfera Zen, chiar dacă ştim că suntem minţiţi, măcar ne simţim bine.

Din ianuarie, când trece euforia sărbătorilor, când ne vom fi plictisi de atâtea sentimente pozitive şi iubire faţă de aproapele nostru, când unii şi-or fi dat seama că şi prea multă atmosferă Zen poate dăuna psihicului,  când ne-om fi întors deja la toate cele enumerate ceva mai sus, ei bine om vedea atunci.

Căci acum ne simţim mult prea bine, suntem plini de chestii ortodoxe, de dorinţa de a face o faptă bună (cât să ne liniştească conştiinţa în faţa lui Dumnezeu!) şi, chiar aşa, că tot veni vorba, România, ne iubeşti?

Citit 905 ori Ultima modificare Luni, 30 Noiembrie -0001 02:00

Mai multe din această categorie:

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.