La noi, noţiunea de responsabilitate este îmbrăţişată, discutată şi explicată numai atunci când discuţiile se fac la nivel teoretic. Practica ne omoară însă! Când vine vorba să se indice persoana responsabilă pentru o anumită situaţie creată, ei, abia atunci începe să fie palpitant! Căci în acel moment, toată lumea pleacă privirile în jos şi arată, pe furiş, către celălalt, sau face, aşa, un gest general, dând vina pe soartă, Dumnezeu, starea vremii sau modul în care s-au aliniat aştrii…
Dacă o organizaţie internaţională ar decerna un premiu pentru cel mai bun sistem de fofilare în faţa responsabilităţii, atunci România ar trebuie să conducă detaşat în topul mondial. Căci numai la noi există situaţii în care nimeni nu îl întreabă nimic tocmai pe directorul care a dus aproape de faliment o societate comercială (să alegem un exemplu la nimereală - Apaterm, de pildă), în timp ce zeci de alţi şefi şi şefuleţi îşi bat capetele pentru rezolvarea situaţiei.
Şi numai la noi există cazuri în care forurile legislative (să mai dăm un exemplu la nimereală – Consiliul Local Galaţi, să spunem) nu îşi asumă niciodată responsabilitatea pentru calitatea serviciilor locale furnizate populaţiei, sau pentru absenţa acestor servicii. Şi unde în altă parte decât la noi, în România, aţi mai întâlnit ca, din cauza a doi rău-platnici la apă să se oprească furnizarea apei potabile la un întreg bloc, de societatea locală de furnizare a acestui serviciu vital, care, însă nu are curajul să îi răspundă celui fără datorii de ce suferă de sete alături de datornic? Mai mult, vi s-a părut vreodată – iar în această toamnă friguroasă, mai mult ca oricând - că se erijează vreun şef (ales sau numit) în cel responsabil de faptul că gălăţenii tremură prin apartamente? Cineva care să aibă curajul să spună că „da, toată vara am stat la şuete, am aruncat unii în alţii cu declaraţii politice şi de aceea acum, în loc să fi fost pregătiţi să furnizăm agentul termic, ne ţinem de justificări puerile cum că finalul lui octombrie este mai friguros decât ne-am fi aşteptat”?
Şi dacă tot vorbim de declaraţii politice, a apărut cumva (că poate nu l-am zărit eu!) vreun politician care să recunoască în mod cinstit că îi pasă de preţul gigacaloriei numai şi numai pentru că un astfel de subiect este producător de simpatie electorală şi, implicit, de voturi? Dar (ca să ne uităm şi în curtea societăţii civile) aţi văzut vreun datornic la întreţinere – dar nu din acela sărac de nu mai are cu ce tulbura apa din oala de ciorbă!, ci un nesimţit leneş care nu munceşte, bea şi se plânge că soarta este grea - care să îşi asume vina că nu a achitat facturile? Nu, nu aţi văzut, pentru că în ţara asta, oricine greşeşte are o scuză: şoferii parchează aiurea că nu au locuri de parcare exact „în pragul uşii”, politicienii uită să vină la ora şi data stabilită, pentru că, nu-i aşa?, punctualitatea este apanajul regilor iar România nu este monarhie!, şi … tot aşa, pentru orice există câte o explicaţie. Şi cum întotdeauna comportamentul conducătorului este copiat de cel care se lasă condus, este firească lipsa de responsabilitate pe care o întâlnim şi printre noi, simplii cetăţeni. De aceea lucrurile merg prost şi acolo, sus, şi aici, pe stradă.
Când a fost ultima dată când aţi văzut o persoană care are curajul să îşi asume responsabilitatea, şi, după caz, vina pentru o anumită situaţie? Căci, până la urmă, despre curaj vorbim. Dincolo de măsurile reparatorii care trebuie luate pentru îndreptarea unei situaţii, dincolo de sancţiunile care i s-ar aplica celui vinovat, rămâne realmente o problemă de curaj asumarea responsabilităţii. Iar, deocamdată, în ţara asta nimeni nu îşi responsabilitatea, sincer şi deschis, nici pentru viaţa grea pe care o ducem, nici pentru datoriile la întreţinere pe care nu vrem (nu că nu putem!) să le plătim şi nici pentru că pâinea neagră este doar vopsită! În ţara în care conducătorii noştri se ascund de responsabilitate în spatele instituţiilor pe care le gestionează şi scaunelor pe care le ocupă, să nu vă aşteptaţi la decizii curajoase care să ne schimbe radical viaţa. Nici din partea lor şi nici din partea noastră.
